După două decenii de tatonări și experiențe politice nesatisfăcătoare, bucureștenii au, în sfârșit, motive să zâmbească: vor avea un candidat care va lua în râs toate problemele curente ale urbei, tratându-le cu lejeritatea cu care-și asortează, în moduri absolut surprinzătoare, hainele.
Irinel Columbeanu, căci despre Domnia Sa este vorba, va reuși, suntem siguri, să dea de pământ cu mafia gulerelor albe din Primărie, înlocuind-o cu frăția gulerelor fistichii, de tricouri cu cravată inclusă, cuplate cu jiletci cu fireturi și ciucurei.
Probabil vi-l amintiți pe dl Columbeanu din emisiunile televizate, precum aceea în care îl întâmpina pe popa cu botezul într-o ținută lejeră, dar cuviincioasă, alcătuită dintr-un fel de șort de seară și un sacou cu epoleți pus peste un tricou cu paiete. Vecina mea, care are un uriaș coc mov și se îmbracă în trening galben, peste bluza căruia depune un foarte frumos colier din mărgele verzi, îl iubea foarte mult, deci bazinul electoral, chiar dacă n-are amploarea bazinului Amazonului, măcar zona Balta Albă și tot o cuprinde…
Totuși, vă rog din suflet să nu fiți superficiali și să vă opriți la prezența absolut remarcabilă a dlui candidat. Domnia Sa are nu doar o apetență ieșită din comun pentru ținute sublime, ci și o adevărată aplecare, de la nivelul Domniei Sale, către ideile fantastic de profunde, la care ajunge după, cităm, „un pic” de studiu.
Iată o mostră de ingenuitate politică și de candoare intelectuală, care probabil că va avea asupra electorilor efectul pe care l-a avut discursul auto-distructiv al personajului principal din „Titanic vals”: în loc să-l doboare, îl va înălța! Căci, pe bună dreptate, oamenii sunt sătui de teorii, de proiecte și de toate celelalte forme fără fond, fiind gata să admire taman lipsa acestora, dar recunoscută cu zâmbetul pe buze și mâna afundată relaxat în buzunarul maioului.
Declarația cu pricina este următoarea: „Punctul meu de pornire este foarte simplu. Studiind un pic istoria Bucureștilor în ultimii 23 de ani, mi-am dat seama că foștii predecesori ai mei au fost cât de cât legați de mâini și de picioare”. Aferim! Cum le spui dumneata, bobocule, mai rar cineva! Deși pornește de la o declarație nemeritat de modestă, „punctul meu de vedere este foarte simplu”, dl candidat Columbeanu întâi recunoaște, modest, că a parcurs toată istoria postdecembristă a orașului pentru care candidează, apoi inventează, spumos, două perle sublime „foștii predecesori ai mei” și „cât de cât legați de mâini și de picioare”, deschizând astfel drumul unor construcții ideatice fără precedent în cultura (politică, dar și „clasică”) a României. „Foștii predecesori” te lasă fără suflare, să recunoaștem! Cât despre „cât de cât legați de mâini și de picioare”, asta chiar e epocală!
Bravo, domnule Columbeanu! Vivat! Candidați, și noi vă vom susține! Dar promiteți că o să faceți des declarații, da?
