Deranjată de faptul că PDL a devenit „un partid al dublei măsuri”, deputatul Monica Iacob-Ridzi şi-a anunţat demisia, urmând ca, până la finalul mandatului, să activeze ca parlamentar independent. Se pare însă că adevăratul motiv al plecării sale ar fi altul: fostul ministru al Tineretului şi Sportului pe bani publici nu s-ar mai fi simţit în largul ei în PDL, din pricină că, spre deosebire de ceilalţi pedelişti, cărora, după atâţia ani de guvernare, le-a crescut, ca o formă de adaptare la mediu – pentru a nu mai fi nevoiţi să se aplece mereu după şpăgi – o mână, dar numai până la genunchi (de aici şi referirea la „dubla măsură”), în cazul doamnei Ridzi problema e mai serioasă: deşi n-a stat în scaunul de ministru decât câteva luni, ea a ajuns să aibă o mână foarte lungă, aproape până-n pământ! Or, nimeni din PDL n-a mai avut o mână aşa de lungă, nici măcar baronii cei grei, Videanu, Berceanu, Blaga sau Flutur. În asemenea condiţii, pe la toate şedinţele de partid, doamna Monica era privită chiorâş şi colegii, bârfitori, şuşoteau pe la colţuri: „Ai văzut, dragă, ce mână lungă are Ridzi, după doar câteva luni de mandat? E formidabil, n-am mai văzut aşa ceva!”.
Aşa că, sătulă să se tot bârfească pe seama mâinii sale neobişnuit de lungi chiar şi pentru un partid ca PDL, deputatul a decis să demisioneze. Chiar dacă nu e decât un zvon deocamdată, se pare că ea va fi cooptată în PSD (mai ales că, la Hunedoara, Ponta nu prea are candidaţi viabili), formaţiune unde mâinile până la pământ, asfalt sau trotuar sunt ceva la ordinea zilei şi unde, cu siguranţă, doamna Ridzi se va simţi în largul ei. Sau, mai curând, în lungul ei.
