Trăim într-o lume activată de elemente variate, dar îndrăgostită iremediabil de stereotipuri și clișee. Unele dintre subiectele care încă generează ipoteze, studii și tomuri întregi de opinii, reprezintă o tematică veche de când lumea: Cum sunt bărbații? Dar femeile? Despre aceste două categorii de ființe circulă, probabil, cele mai multe imagini prefabricate. Specialiștii ne furnizează din când în când noi materiale și ne informează că așa funcționează confortabil mințile celor mai mulți dintre noi – din comoditate, clasificăm și etichetăm sumar tot cea ce nu este interesant de explorat, cel puțin la prima vedere.
Așadar, care sunt așadar cele mai răspândite mituri legate de bărbați? Urmăriți rândurile de mai jos pentru a vă lămuri și eventualele comentarii pentru a afla și cine a citit articolul.
„Bărbații sunt mari, curajoși și puternici.”
Unul dintre cele mai frecvent întâlnite mituri despre bărbați, născut probabil din necesitatea de a justifica superioritatea bărbatului într-o societate preponderent patriarhală, perpetuat și amplificat de-a lungul secolelor este legat de virilitatea și de puterea bărbaților de a fi stăpâni pe orice situație.
În jurul imaginii bărbatului s-a țesut imaginea eroului, a luptătorului puternic prin esența naturii sale, neînfricat în fața oricărui pericol sau obstacol și obiect al adulației populare. Trecută a priori în plan secund, contribuția femeii la victorie, dovezile curajului autentic și ale inteligenței sclipitoare necesare pentru stăpânirea situațiilor limită au fost integrate tot în mitul invincibilității bărbatului, femeia fiind, de obicei, în umbra lui. Adevărul gol-goluț, adesea stânjenitor, este că și bărbații sunt oameni, cu putințe și neputințe (pentru unele există pastile potență plafar!), cu limite pe care uneori le pot depăși – depinde cât de mult îi ajută femeia.
„Bărbații nu au emoții sau sentimente, de aceea nu manifestă afecțiune.”
Un alt mit derivat din aceeași nevoie de a impune automat respect și autoritate este legat de absența emoțiilor, care se traduce printr-o relaționare cu semenii mai degrabă distantă și impersonală. Nimic mai fals! Bărbații pot fi sfioși, se pot îndrăgosti iremediabil și unii rămân în istorie drept modele de romantism – o verificare succintă a literaturii universale va lămuri și această chestiune.
Teama de respingere și nevoia de afirmare într-un mediu social din ce în ce mai competitiv ajung să împiedice bărbații moderni în a-și manifesta sentimentele în mod adecvat. Astfel, foarte mulți văd atitudinea rezervată drept soluția „clasică” de a impune respect.
La fel de adevărat este și că femeile au o înclinație naturală de a fi mai expresive emoțional, de a-și arăta sentimentele și emoțiile mai frecvent și într-o paletă variată de manifestări. Numeroase studii au arătat, însă, că sensibilitatea și înclinația spre manifestări emoționale explicite țin mai degrabă de contextul socio-cultural în care fiecare individ s-a dezvoltat și într-o mai mică măsură de genul persoanei.
„Valoarea unui bărbat este dată de ceea ce face și de cât de mult câștigă.”
Un mit cât se poate de fals este acela care limitează bărbatul la o ființă obsedată de muncă și câștig. Există, însă, obsesia de a face bani a unora, de a plăti facturi, de a întreține o familie sau chiar de a epata, ori de a ieși în evidență – considerate în aceeași categorie, aceste realități pot determina transformări comportamentale. Nu putem să nu remarcăm, totuși, faptul că numeroși bărbați sunt definiți și de alte detalii: unii sunt extraordinari voluntari în comunitățile lor, alții sunt tați fantastici în timp ce alții bucură pe cei din jur cu arta lor. Unii sunt modele de trăire spirituală, alții sunt definiți de pasiunea cu care își urmăresc depășirea limitelor în diferite sporturi.
„Bărbații sunt opusul femeilor!”
Antagonismului sexelor – în care bărbații sunt portretizați drept modele de urmat, femeile fiind mai slabe, mai firave, chiar mai puțin inteligente – este unul dintre miturile cele mai răspândite și, din nefericire, încă extrem de promovate. Desigur, există diferențe evidente între bărbat și femeie, dar acestea nu sunt de natură a defini inferioritatea sau opoziția celor doi, ci oportunitatea de completare reciprocă. Adevărul este că, în majoritatea situațiilor de viață, indiferent că vorbim de relații de muncă sau de relații sentimentale, dacă există o minimă dorință de colaborare, bărbații și femeile realizează echipe de real succes.
În concluzie, mitologia modernă este bogată și poate fi tratată cel mult ca o sursă de umor, căci fiecare individ este o personalitate distinctă, care nu merită a fi încorsetată în clișee, ci descoperită și apreciată, indiferent de genul său.
