Dragi juniori,
Știți ce gust are o lingură de șerbet, îndoită cu peltea și unsă cu gem de căpșuni? Are gust de fată din departamentul PR. Deși, până acum, cel mai neplăcute au părut a fi fetele de la marketing, iată, dragii moșului, că mai există un departament care poate fi mai neplăcut decât o grădiniță plină cu copii de 4-5 ani cărora li s-au furat jucăriile.
Nu știu sigur ce anume se învață la școala de fete de PR dar cu siguranță una dintre materii este cum să aduci un om de la calm la disperare sau tentativă de omor în sub patru telefoane. Aș propune înlocuirea acestui curs cu unul de ”cum să îți ții gura închisă măcar trei ore„ și un altul de ”e ok ca receptorul e-mailului meu să nu îmi răspundă, voi trece peste asta„.
Fetele de la PR au biroul de obicei foarte aproape de biroul de marketing. Cumva cele două specii pot coabita fără să se ucidă una pe cealaltă, mai puțin dacă le aduci într-un mediu controlat de tip ședință în care faci greșeala de a le spune că reprezentantele uneia sunt mai bune decât ale celeilalte.
Rolul lor în ecosistemul unei companii este să facă de fapt același lucru pe care îl fac cele de la marketing, dar fără bani. Practic, dacă piața de business ar fi un război, fetele de PR sunt fraierii ăia fără cal și sabie, doar cu o suliță enervantă, din linia întâi. Treaba pe care o au de făcut este să facă din orice căcat pe care îl face compania sau doamna/domnul manager bici. Și să se asigure că procesul de fermentare este publicat peste tot în presă și pe cel puțin zece bloguri.
Cum se procedează. Se redactează un text care are consistența unei ciorne a lui Coelho, se trimite către baza de date și, de îndată ce serviciul de mailing face Ping se dă scroll în Sent Mail și se pune mâna pe telefon. Se vor suna toți oamenii către care s-a trimis comunicarea și se abordează cu replica ”Bună ziua. Sunt Angelica de la CompaniaCareImiDaBaniDeChirie. Ce mai faceți? Cum vă simțiți după naștere? Sunteți bine? Îmi închipui că nici nu vă vine să credeți ce minune vi s-a întâmplat. Crește repede, nu? Cum mai stați cu timpul? Ah, ocupată. În regulă. Aștept să vă mai eliberați pentru că mi-ar face o mare plăcere să ne vedem la o cafea. Uitați de ce v-am sunat/ Dincolo de a vedea că sunteți bine ca întotdeauna, v-am trimis un e-mail și as fi vrut să mă asigur că a ajuns la dumneavoastră….” De parcă ce putea să facă e-mailul acela, să se rătăcească în pădure și să îl mănânce lupii. Să zboare de pe fir precum casa din Vrăjitorul din Oz, ce putea să pățească o bucată de html?
Pr-istele în același timp sunt cele mai mari consumatoare de cartele PrePay din lume. Pentru că după două apeluri din cele de mai sus, lumea le salvează numărul cu ”nu raspunde” ”gheena” ”dana grecu” și le blochează. Atunci ele apelează la următorul număr. Nimic nu le oprește.
Sper să nu fiți dintre cei care i-au contact prea mult cu ele. Dacă totuși ele vi se întâmplă, spuneți doar că nu ați primit e-mailul. De fiecare dată.
Pâna data viitoare, fiți cuminți.
Acestea fiind spuse, dragii mei juniori, ne întâlnim în ediția viitoare.
Prof. Dr. Mioara Corporătescu
