Arhiepiscopul Tomisului, IPS Teodosie, vine din nou cu sfaturi privind organizarea și planificarea așternutului pe drum de seară. După ce a redus numărul întâlnirilor intime la două pe săptămână (nu a precizat la câte „bucurii” au dreptul onaniștii), și alea, dacă este posibil, fără să se ajungă la orgasm pentru că nu plăcerea este scopul vieții, după ce a sfătuit o femeie abuzată de soț „să-și ducă crucea”, iată că învățatul de la răsărit vine cu o nouă normă: concubinajul este „un păcat greu” pentru care ar trebui să te căiești toată viața. Păi în primul rând privezi popii să-și ia tainul cerut la căsătorii. Apoi, fără să fi țopăit pe Dansul lui Isaia, relațiile trupești sunt patima desfrâului. Pe scurt, concubinajul este „în slujba celui rău”. Nu are rost să dăm exemple de abuzuri, samavolnicii și silnicii petrecute în sânul bisericii și pe care ierarhii au căutat să le ascundă sau să le dea un caracter singular, ducându-le în derizoriu. Eu nu am auzit nici măcar o față bisericească să-și ceară iertare victimelor acestor abuzuri.
După Teodosie, care dovedește reale calități de dictator, ar trebui reintrodusă Inchiziția, torturile pentru păcătoși și alungarea lor din comunități. Să spui că o relație de concubinaj – recunoscută de lege ca fiind o căsătorie după un termen de trei ani – te împiedică „să urci spre cer” este nu doar o aberație, dar și un lucru dăunător. Preoții trebuie să întindă mâna ca să ne ajute, nu ca să ne lovească. În plus, dacă încerci să critici vreun aspect sau vreo față bisericească, te trezești cu o afurisenie.
Așa că nu mă aștept să urc spre cer.
