Marea lovitură care ar fi trebuit să câștige definitiv electoratul de partea social-democraților s-a transformat, peste noapte, într-un bumerang, și ăsta când vine rade tot! Guvernul a făcut ce știe el mai bine: a semănat din nou haosul. Parcă nu erau de-ajuns bâlbele, revenirile, schimbările la schimbări, modificările de ordonanțe, făcute după ureche de neprofesioniști sadea, hei-rupismele și lipsa de voință pentru reducerea deficitului tot mai mare, toate patronate de zâmbetul bonom al premierului care pare extrem de mulțumit de ce se întâmplă. Ba chiar declară cu ușurința care-l caracterizează:
Nicio pensie nu scade. Suntem într-o zonă relaxată, pentru că nimeni nu a pierdut niciun ban.
Așadar, pensionari, relaxați-vă! Mergeți relaxați să cereți mila unui funcționar care să vă primească o contestație, scoateți relaxați câteva mii de lei ca să obțineți o adeverință pe care tot statul este obligat să v-o pună la dispoziție, stați relaxați la cozi interminabile, fiți relaxați când vă simțiți umiliți că, după o viață de muncă, niște neaveniți își bat joc de voi.
Ca să nu mai vorbim de sutele și miile de talk-show-uri organizate de televiziunile de știri pe tema recalculării pensiilor, de zecile de „specialiști” care prezentau docți la tablă tot felul de procente și de calcule, de nu mai știa bietul pensionar dacă e de bine sau de rău.
După care apare și bomboana pe colivă, respectiv purtătorul de cuvânt al PSD, Lucian Romaşcanu, care afirmă cu aceeași nonșalanță specifică celor care se cred mai deștepți decât sunt, că valul de nemulţumiri privind pensiile este amplificat artificial! Carevasăzică, cei 700.000 de pensionari care, după recalculare, vor avea pensiile înghețate până la 6 ani, și ale căror pensii oficiale sunt sub ce luau până azi, sunt umflați cu pompa! Când ai un salariu nesimțit, îți este ușor să împroști cu inepții în stânga și-n dreapta, fără măcar să încerci să arăți cât de cât compasiune. După care să mai și recunoști că formularul de recalculare n-a fost bine întocmit. Dar Romașcanu nu este nici primul, nici ultimul care-și dă cu stângu-n dreptul.
Și, vorba lui Marin Sorescu, pentru că toate astea trebuiau să poarte un nume, un singur nume, li s-a spus incompetență! Un guvern atât de neprofesionist nu am mai avut de mult timp, ceea ce arată că alianța asta împotriva naturii, sau, ca să vorbim în termeni medicali, acest anus împotriva naturii nu funcționează decât ca organ de putere separat de colectivitate. Lipsa de comunicare sau comunicarea greșită reprezintă o boală veche a celor de la conducere care comunică fie prin aberații, fie prin mișto-uri, fie prin ăăăăăăă, fie prin trimiteri fără nicio legătură cu subiectul, fie prin aroganțe. Ei nu înțeleg un lucru simplu: dacă ești în guvern înseamnă că ești slujitor, nu stăpân, înseamnă că-ți primești banii (și nu puțini, ca la pensiile astea amărâte) de la cei pe care ar trebui să-i conduci, că bugetul nu înseamnă banii tăi, ci banii populației pe care tu ar trebui doar să-i administrezi. Sau înțeleg dar îi doare în… anusul contra naturii.
Însă, să mai ai și tupeul să vii să plângi pe umerii bieților pensionari, când tot tu ai aprobat înființarea pensiilor speciale, asta deja este ticăloșie. Și, ca de fiecare dată când vine vorba de pensii speciale, pun aceeași întrebare: cu ce sunt mai presus beneficiarii acestui tip de pensie față de contribuabilii ceilalți, care, la rândul lor, au muncit făcând sacrificii și renunțând la multe bucurii ale vieții, având la rândul lor mari responsabilități și contribuind practic la dezvoltarea acestei țări?!
Dacă aș fi premier, aș propune, începând cu mine, ca fiecare ministru și fiecare secretar de stat să încerce să trăiască o lună, o singură lună, cu o pensie de 2.700 de lei, cât este pensia medie în România. Poate că acest experiment îi va mai umaniza un pic, îi va aduce mai aproape de oameni, de nevoile lor reale, nu de cele din statistici. Dar un asemenea experiment nu-și are locul în societatea românească unde fiecare se crede mai cu moț decât celălalt.
Ne aflăm în fața unui pericol mortal: încercarea conducătorilor de a impune un ideal comun fals va duce la proliferarea dezbinării, multiplicând la nesfârşit interesele. O dezbinare care, astfel, deşi ţinută într-un echilibru pe sârmă, va crea nu pături sau straturi sociale, ci mii şi mii de substraturi unite doar prin acceptarea pomenii și a celui care să gândească în locul celor care se mulţumesc numai să execute. În felul acesta va apărea, nu după mult timp, omul nou, semianalfabet şi ignorant, al societăţii noastre, o hidră cu trei capete: Lenea, Minciuna şi Hoţia.
Prin această lege șchioapă a recalculării, nu doar că se fac mari nedreptăți, dar se adâncește și mai mult diviziunea dintre români. Rezultatul: o societate conflictuală care ne va menține la același nivel inferior de dezvoltare socială.
