Să-mi comunicați ce ați perceput în manifestarea subtilă în care m-am branșat la energiile fericirii din macrocosmos” – transmitea Bivolaru învățăceilor săi într-un show televizat. Foarte rar poți întâlni tâmpiți mai sobri, imbecili mai fascinanți din punct de vedere psihiatric ca acest individ care a reușit de-a lungul anilor să ducă de nas mii de persoane, bolborosind discursuri înțesate cu termeni culeși de-a valma din tratatele de yoga orientale. O societate incapabilă să diferențieze practicile spirituale autentice de comicăriile josnice organizate de personaje schizoide este condamnată să suporte impostura și confuzia. Tinerii dezorientați, în căutarea unor destinații sufletești speciale, se vor integra în mișcări spirituale obscure, conduse de lideri falși care nu urmăresc altceva decât îmbogățirea rapidă. Dat în urmărire din 2004 în urma numeroaselor plângeri și a suspiciunilor de perversiune sexuală, condamnat la 6 ani de închisoare pentru trafic de persoane și acte sexuale cu minori, liderul yoghin va fi găzduit, în sfârșit, de închisorile românești. La ce au folosit incantațiile, spiralele, trezitul la 3 dimineața, băutul de urină, regimul alimentar draconic, exercițiile fizice, sclavagismul la care au fost supuși foarte mulți dintre adepții MISA, renunțarea la locul de muncă, izolarea de prieteni, familie, promisiunile conform cărora bolile se vindecă prin meditație transecedentală? Cui a folosit circul impertinent pus la cale de mintea acestui individ fără scrupule și unde s-au dus banii pe care miile de yoghini i-au produs până acum? Mi se pare jenant că Europa civilizată, ai cărei membri suntem, să tolereze în 2016 afacerile oneroase puse la cale de indivizi camuflați în maeștri, guru, lideri ezoterici de orice fel, este incredibil cu câtă ușurință carențele noastre spirituale sunt gata să construiască averile acestor șarlatani. Dacă știm doar să transformăm în farse autohtone milenarele obiceiuri orientale, să nu ne mire rânjetul ironic de pe fețele străinilor atunci când încercăm să vindem piatra ponce la preț de chihlimbar.
Articol apărut în Academia Caţavencu, nr. 3 (1202) – 7-20 martie 2016
