E clar. După mesajul încriptat în basorelieful de pixelli al facebook-ului, Mihai Şora a descoperit secretul nemuririi.
Printr-o destăinuire lungă cât un drum spre Calea Lactee, rezistenul filosof ne ameninţă că va face dezvăluiri. Că mai e timp pentru confesiuni. Cel mai tare predicat e cel legat de recunoaşterea apariţiei sale din film ca fiind “mai mult decât o reclamă.”
Pe vremea copilăriei noastre ni se spunea că timpul zboară. Voiam să ajungem mai rapid oameni mari. De aia nu desluşeam vorbele lui Marin Preda: “timpul are răbdare.”
Iată acum revelaţia vine de la Mihai Şora. La 102 ne avertizeazăcă e timp pentru poveşti, pentru explicaţii: de ce a apărutîntr-o reclamă comercială?
Filosofia ca filosofia, dar praftica ne mănâncă.
Lumea de azi nu prea are timp de poveşti. A luat bani pentru reclamă? Sau a făcut-o pro-bono, cum e mersul în lumea indignaţilor?
Dacă a luat e procapitalist, dacă nu a luat e neomarxist.
La acest aspect, nici fiul lui Şora nu a adus lămuriri, ci mai mult ne-a băgat în ceaţă. Cică, tatăl său, pe vremea tinereţii revoluţionare, a fost luat pe sus de Securitate şi dus la muncă intelectuală forţată, în ministerul condus de Ana Pauker.
Păi şi aici o altă dilemă. Cum să fii forţat să scrii ce gândeşti? Sau să nu gândeşti ce scrii?
Pe majoritatea intelectualilor, comuniştii i-au dus la beci, nu i-au înălţat în funcţii ministeriale. E adevărat că şi lui Corneliu Coposu, după aproape 18 ani de închisoare, i-au propus un post de consilier juridic în Ministerul de Interne. A refuzat. Pentru că i s-a impus să colaboreze cu regimul. N-a vrut. Şi s-a dus să lucreze ca necalificat pe un şantier. În ziua pensionării, muncitorii i-au făcut cadou două rulouri de stofe. Maistrul şef i-ar fi spus: “Partidul v-a dezbrăcat, clasa muncitoare vă îmbracă.”
Mihai Şora nu a fost niciodată despuiat. Pus la rotisor. Doar promovat. Oare din prea mult bine ne prevesteşte azi nemurirea? Parafrazându-l: „Tout se tient!“
