Mi-am amintit eu așa odată cum am auzit eu despre treaba cu "să moară capra vecinului". Toți am auzit și vorbim despre acest al doilea animal simbolic românesc, după mioriță. Povestea pe care am auzit-o eu, era cam așa, pe scurt desigur. Sf. Petru umbla pe pământ și împlinea câte o dorință. A întâlnit oameni de diverse nații care i-au cerut câte ceva, nu-mi amintesc ce, cu excepția rusului care pare-se ar fi cerut o sticlă de vodcă.
La întâlnirea cu românul, Sf. Petru e uimit că i se cere să omoare capra unui vecin, astfel zice: "Bine mă române, dacă asta vrei tu. Da zi și mie, de ce îmi ceri tocmai asta?", iar românul răspunde: "Păi și mie mi-a murit vaca". În contextul ăsta, parcă altfel ne filează lămpile. Observăm aici o dorință de egalitate și o înțelegere proastă a idei de justiție și dreptate, o nevoie profund superficială de egalitarism.
Churchill spunea : "Capitalismul e distribuirea inegală a bogăției, comunismul e distribuirea egală a sărăciei". Lucru destul de demonstrat istoric, oarecum. Poate exagerez, nu știu ce-ar face alte popoare, dar cred că pot paria cu risc destul de mic pe o situație în care Ion românul, ajuns la maximul de potențial, îi dă un brânci lui Gheorghe românul care a avut potențial mai mult și l-a întrecut.
Închipui astfel un scenariu în care un mititel stă alături de un găligan care adună mere direct din pom, iar ăla micu pune mâna pe un par. Numai că în loc să scuture crengile cu el, îl troznește în frunte pe găligan zicând "Nu-i drept ca tu s-ajungi la mere, iar eu nu". Astfel fructele-s mâncate de vrăbii, găliganul e în spital și mititelul la pârnaie, dar s-a făcut dreptate în lume.
Speculația asta a mea, nu-i tocmai din pod. Românii încă au probleme în a se asocia în afaceri cu prietenii sau familia, încă își sabotează colegii mai performanți sau își trimit pe cap unii altora controale. Mă aștept ca în curând toți sărmanii să propună contracte prenupțiale. Dileme de genul: "cutare mi-a propus o afacere din care aș fi câștigat și eu ceva fără să fac mare lucru, dar el ar fi câștigat mai mult așa că am refuzat".
Practic "decât să câștigi tu mai mult ca mine, mai bine nu câștigăm nici unul nimic" Citeam acum câțiva ani un articol în care se vorbea despre contribuția la evoluție a capacității oamenilor de a se încrede unii în alții, ca fiind poate mai importantă decât contribuția degetului opozabil. Aici între Dunăre și Carpați, am fost mereu mai în urmă. La noi Evul Mediu s-a încheiat la 1821. Comunismul a adăpat obsesia nivelării cu orice preț. Toți ne dăm mari cu copiii olimpici, mai puțin vecini lor de scară, ăstora nu le convine.
O fi nedrept ca vecinului să-i supraviețuiască bine capra, în timp ce vaca ta s-a prăpădit. Nu-i chiar nejustificată observația. De mi-ar da mie o capră, n-ar trebui să dea una tuturor? Ș-apăi dacă toți am fi la fel de ce n-am candida toți la primărie?
