În decembrie 1989 Dumnezeu a dat, în plină iarnă, zile de primăvară pentru ca românii să-şi acceseze în stradă primăvara anticeauşistă. În noiembrie 2015, exact pe timpul minirevoluţiei stradale, RADET Bucureşti şi-a amintit că este tot un fel de dumnezeu – unul falimentar pentru cetăţeni şi profitabil în buzunarele micilor dumnezei din conducere. În consecinţă, Dumnezeu-Radet va suspenda apa caldă şi căldura din Bucureşti, pe principiul iliescian "Lăsaţi-i să fiarbă în transpiraţia proprie!"
Evident, după învăţăturile Patriarhului Iliescu, ar merge acum şi o mineriadă tovărăşească, care să bage în casele îngheţate protestatarii satanişti – urmaşii de drept ai legionarilor din Piaţa Universităţii panselată de ortacii cândva biruitori în lupta cea mare. Doar că ei au fost de mult scoşi în rezervă şi la pensie, iar Ortacul-Şef Iliescu mai bea câte o cafeluţă la Parchet, explicând unde a pus drogurile, banii şi armele găsite prin sediile partidelor pe atunci istorice.
În aşa vremuri de restrişte tot istorică, neprielnice scărmănării bărboşilor cu târnăcopul, singura soluţie e încă o mineriadă, de catifea, care să le ia, nu să le dea răsculaţilor căldura necesară. S-a găsit şi Mironul util acţiunii, în persoana unui Miron Cristea ascuns sub pulpana aurită a Preamâhnitului Daniel, Întâistătătorul ofuscat de atacurile sataniste asupra ortodoxiei strămoşeşti. BOR îi cheamă zilnic pe ortacii săi dedicaţi la o "Rugăciune pentru pace şi unitate", la 18:30 trecute fix în faţa Patriarhiei.
Socoteala e simplă, că la socoteli nu-i întrece pe edilii politruci şi Patriarhii necaduci nici dracul cu mulţi ochi în bugetele lor: nespălaţi, înfriguraţi şi mirosind urât, protestatarii se vor îndrepta spre locul adunării de pe Dealul Mitropoliei, unde aromele de smirnă şi busuioc le vor anula pe cele cu iz de transport în comun al poporului. Acolo vor asculta rugăciunile şi imnurile înălţate bizantin întru reconcilierea naţiei, uitând de apelurile satanice la schimbarea clasei politice. Diversiunile infiltraţilor din piaţă vor fi astfel binecuvântat armonizate cu predicile pe nas ale popilor – cei care astăzi sunt a doua armată a ţării după ce fostul titular, CFR-ul, a prins să umble pe căile patriei cu lumânări aprinse pe locomotive.
Foştii securişti şi activişti de care tot vorbeşte mulţimea c-ar fi confiscat toate congregaţiile politico-economice sunt acum vajnici apărători ai credinţei, iar revoluţionarii ce aprind candele în pieţe şi-au redobândit rolul diabolic atribuit de Patriarhul nea Nicu în '89. Nimic nou pe lume, dacă ne amintim avântul pravoslavnic cu care legăna Iliescu colivele în anii lui de glorie şi câte cruci învârtoşea tovărăşeşte, cu degetele încrucişate la spate. Şi, la câţi români simpli îi mai pupă azi moaştele zâmbăreţe, demnitarii cu certificate de Eroi ai Revoluţiei şi Preafericitul Erou al Involuţiei îşi pot freca satisfăcuţi copitele pe sub sutane. Convinşi că ei sunt deţinătorii de mani pulite în România, nu pulimea ieşită la o iluzorie schimbare de clasă politică.
Veniţi creştini la rugăciune / În casa Tatălui Preasfânt / Veniţi de vă plecaţi genunchii / Şi fruntea voastră la pământ!
