Chiar dacă poetul Ioan Neniţescu a scris, cândva, o minunată odă patriotică, în care se spunea, printre altele, ”e viața noastră făurită, de doi bărbați cu brațe tari”, nu trebuie să luăm cuvintele sale ca atare și să credem că Decebal și Traian au avut o idilă cu năbădăi, iar brațele alea tari erau, de fapt, eufemisme pentru alte organe. Militanții pentru drepturile LGBT ar trebui să știe că această chestie e doar o figură de stil, întrucât nici acum două mii de ani, nici astăzi și probabil nici în viitorul apropiat un domn nu va reuși să se înmulțescă fără ajutorul unei doamne. Ce vreți, așa a decis legea firii (nu Firea ortodoxa, alta).
Căci, dacă natura și doamna Evoluție ar fi spus că e normal ca bărbații să se împerecheze între ei, să nască puișori vii și să-i hrănească exclusiv cu lapte (dar să se radă bine pe piept înainte, ca să nu înghită ăia micii fire de păr), atunci la toate creaturile terestre, de la parameci și ornitorinc la balenoiul albastru și cocoșelul de Mankiki, masculii s-ar fi iubit cu foc între ei, iar femeile ar fi apărut pe lume doar ca să spele vase și să ia copiii de la școală.
Îi înțeleg pe domnii gay că nu le plac femeile (nici mie nu-mi plac uneori, mai ales când îmi spun să nu-mi mai arunc ciorapii pe unde nimeresc, să dau cu aspiratorul sau să o las mai ușor cu berile alea, că știu că sunt cu ficatul), dar de aici până la a vrea să li se substituie e cale lungă. Așa că, dragii mei gay, lăsați femeile să nască și să crească odrasle, pentru că asta nu e treaba voastră. Voi puteți fi creativi – și istoria o dovedește – în nenumărate alte domenii. N-am auzit ca Michelangelo, da Vinci sau Ceaikovski să ceară să se mărite cu bărbatul visurilor lor și totuși asta nu i-a împiedicat să fie niște genii nepieritoare.
De aceea, atunci când trei milioane de oameni semnează pentru introducerea în Constituție a specificării ”Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat și o femeie” și nu ”între soți”, cum este în prezent, susținătorii mișcării LGBT n-ar trebui să arunce anatema în grup și să-i numească, in corpore, ”trei milioane de proști”. Pentru că poate printre ”proștii” ăia care au semnat – eu n-am semnat, că nu m-a întrebat nimeni! – se află și capete luminate, doctori, academicieni, ingineri, oameni cu pricepere. Ce mi se pare interesant e că, deși umblă toată ziua cu discriminarea în gură, susținând că sunt puși la colț și arătați cu degetul (nu neapărat mijlociu), militanţii ăștia veseli își dau uneori arama pe față, dovedindu-se cel puțin la fel de intoleranți ca bigoții și fundamentaliștii religioși. În opinia lor, trei milioane de oameni sunt proști din simplul motiv că nu vor ca în invitațiile la nuntă să scrie pe viitor ”fericitul mire Dorel și fericita mireasă Gheorghe vă invită să le fiți alături în cea mai frumoasă noapte a lor. Felicitările, masa și dansul – în Parcul Operei”.
Nu cred că reacția Coaliției pentru Familie se numește homofobie, după cum nu cred că, dacă-i zici unui țigan să dea maneaua mai încet în tramvaiul 41, se cheamă că ești xenofob. Este o reacție a normalității, a majorității tăcute și adormite, care se trezește că minoritatea i s-a suit în cap și, după atâtea drepturi primite, vrea și mai multe drepturi. Drăguții de gay ar trebui să-și vadă de treaba lor, diurnă sau nocturnă, că nu-i deranjează nimeni, dar să nu ceară mai mult decât e cazul. Pentru că acum vor să se legalizeze căsătoria, pe urmă or să vrea să înfieze copii, pe urmă o să ceară ca doar ei să aibă dreptul să crească copii și cine știe ce le mai trece prin cap.
Nu mai vorbesc de riscul ca, dacă statul acceptă căsătoriile, adopțiile de copii și educarea de copii în spirit novator, transexual și fără diferențiere între puțică&păsărică, o să se trezească și alte minorități să ceară diverse. De pildă, zoofilii ar putea dori să se scrie negru pe alb în Constituție că ”familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat și o capră” – unde, atenție!, capra să fie patrupedă nu doar în pat, ci și în restul zilei. O să-mi ziceți că aia nu mai e căsătorie liber consfințită, căci capra nu se poate exprima. Fals, dragii mei. La ce progrese a făcut știința modernă e doar chestie de timp până când savanții britanici vor anunța lansarea primului decodor căpresc, care convertește instantaneu behăiturile în ”Da”-uri emoționate, în fața ofițerului de Stare Civilă.
S-ar putea totuși ca, la câtă presiune pun susţinătorii LGBT declarați aflați la conducerea Americii și Europei pe guvernanții noștri, chestia cu căsătoriile și adopțiile de copii să fie legiferată și la noi, oricâte petiții ar scrie milioane de români. De când ”politically correct” începe să se pronunțe tot mai apăsat ”politically currect” nimic nu mă mai miră. Asta-i viața, suntem majoritari, trebuie să suportăm.
Dar dragi militanți pentru drepturile LGBT, care sunteți atât de vocali și orali pe rețelele de socializare, aveți mare grijă ce vă doriţi! Riscați să deschideți o cutie a Pandorei. Mâine-poimâine o să forțați legalizarea căsătoriilor și adopțiilor în România, dar v-ați gândit că răspoimâine ar putea să vină unii și mai vocali, care să ceară și alte chestii? Dacă – pui un caz! – când veți fi voi bătrâni, la pensie, apare un curent pentru legalizarea gerontofiliei și vă fxte tânăra generație pe unde vă prinde?
Update: În numele Academia Cațavencu și a libertății de exprimare vă anunțăm că această opinie este doar a unora dintre redactorii A.C., nu a întregii redacții. Suntem deschiși la dezbateri pro/contra-familie/religie/drepturile LGBT și vă mulțumim pentru deschidere.
