– Mata urlai așa? A murit răposatul?
– Aș! Făceam vocalize. Repetam pentru înmormântarea de mâine. Client sau rudă?
– Îmi dai voie! Pafta Viorel! Om de afaceri și politician versat și… controversat.
– Îmi pare bine! Lăcrămioara! Bocitoare poziționată și… contrapoziționată! Cu ce treburi pe-aici?
– Păi de ce vine lumea la cimitir?
– Să se îngroape.
– Ezact! Eu vreau să-ngrop o afacere. Aia din care am făcut primele cinșpe milioane. Că nu mai pot s-o controlez și după aia mă pun ăștia sub control judiciar.
– Facem și un cavou?
– Poate un mausoleu?
– Având în vedere profilul, poate un mausoeuro, că dacă facem un mausobitcoin, nu te văd bine.
– A, nu! Mă feresc de arestul poliției, că am auzit că au wc-ul fără colac și nu te lasă cu… prada. Ți-o ia.
– Despre afacerea aia pe care vrei s-o îngropi… ce fel de sicriu îți trebuie?
– Cu mânere.
– Ca la calul cu mânere de la gimnastică?
– Da, dar nu vreau să evoluez la el. Îmi trebuie cu mânere pentru că a fost o afacere cu… mânării.
– Mică? Micro?
– Mică și moale.
– Aha! Micro…softă adică! Înțeleg. Îl facem cu esență de stejar?
– Se poate cu esență de rom?
– Nu facem înmormântări rasiste.
– Cu esență de mesteacăn, că vreau s-o mai albesc puțin. Afacerea.
– Îl facem cu coturi de aramă?
– Fără coturi și… diicoturi!
– O spălăm înainte s-o băgăm în sicriu?
– Ei, dacă ați putea… ar fi minunat!
– Punem și coroane?
– Puneți și coroane, și lire, și dolari…
– Punem un volan frumos…
– La sicriu?
– Da.
– Și-i facem și RCA? Că eu nu vreau să-l conduc, adică, doar până la groapă.
– Aici vin o mulțime de ciudați. Am înmormântat și un medic cardiolog, și nevastă-sa a vrut sicriu în formă de inimă, cu coroane în formă de inimă, groapă în formă de inimă…
– Și dacă era ginecolog?
– O făceam în… Groapa cât de adâncă să fie?
– Cât mai adâncă, să nu dea de ea…
– Chemăm puțarul.
– Pardon?
– Domne, v-au obsedat de tot televiziunile astea… Puțarul care face puțe… asta… că m-am obsedat și eu… care face puț. Facem un puț, să fie cât mai adânc.
– Ai încredere în puțarul ăsta?
– E bun, știu și eu tehnica. Atunci când faci un puț, trebuie să sapi până când dai de apă. Cum atunci când faci o budă, sapi până dai de… rahat!
– Atunci, să vină puțarul, numai să nu fie de la DNA că și ăia sapă adânc până răscolesc tot rahatul.
– Observ că e cam mult din ce spui.
– Păi și afacerea a fost mare.
– Proști mulți, este?
– Nu știi cum se spune?!… Carul mic și carul mare, le-ai pus, Doamne, la loc sfânt, sus pe cer, dar din eroare, ai pus boii pe pământ!… Dar ce mă făceam eu fără ei? Auzi cât de proști sunt… cică: las′ să fure da′ să ne dea și nouă! Parcă fur de la mama, nu tot de la ei!
– Și aducem afacerea cu dricul?
– Au adus-o ăia de la procuratură cu duba, nu mai nevoie. S-a văzut și la televizor.
– Îi facem căptușeală de gală?
– Nu. A mai căptușit cineva de gală și e nașpa… cum te prinde, cum te… bute!
– O fanfară să intoneze marșul funebru.
– Nu mai vreau să aud pe nimeni cântând, că așa de mulți m-au cântat denunțătorii pe la anchete, că m-au arestat ăștia și când eram deja arestat.
– Păi atunci, ce să spun, nu-i mai bine, decât o înmormântare, să facem o paranghelie să se ducă buhul? Mai bine așa! Morții cu morții, viii cu… DNA-ul!
