Cu grija sa proverbial de eficientă pentru a rezolva nemulțumirile cetățenilor români, PSD a sesizat nu tocmai repede, dar cu bune intenții, frustrarea celor care nu merg, de obicei, la concerte și care deci nu au avut niciodată prilejul de a fi confundați cu vecinii unguri, cam de o trupă străină din cinci. Păi cum să fie așa ceva corect? De ce să nu se bucure toată țara de privilegiul ăsta, ce, ăia care nu se duc la concerte nu au fețe de unguri? Ei, comedie.
Pentru a repara această discriminare între amatorii de muzică și ignoranți, Ponta a pus la punct un plan în doi pași. Și-a trimis una din membrele cărora le exemplifica, la un congres, rolul important al femeii în politică, prin cafeaua făcută lui de nevastă-sa, să tragă ce sfori știe el mai bine că au de tras politicienele: alea casnice. Deci, fuga cu pâra la soții. El însuși, marele mic Titulescu, urmând a se ocupa de cealaltă jumătate de strategie, anume continuarea misiunii nobile pe care au început-o toți cei ce-au salutat, de pe vreo scenă din Capitală, publicul: „Hello, Budapest!”. Și cum timpul era limitat, nedreptatea durând deja prea mult, trebuia să meargă direct la cei mari. La Parlamentul European, mai precis, pe care l-a anunțat că România și Ungaria sunt una și aceeași varză.
După cum era de așteptat, protestatarii români s-au enervat foarte tare. Una din reacții a venit prin canalul de comunicare preferat în ultima vreme: pancarta. Mult mai indignați s-au dovedit totuși protestatarii de la Budapesta, care-au ținut să demonstreze diferența ieșind în număr de 100.000 pe străzi.
