Loazele care-au picat bacul pot dormi liniştite. Într-o ţară în care un plagiator dovedit ajunge prim-ministru şi un repetent somnoros – preşedinte, e loc pentru justificarea oricărui rateu. A avea un CV contrafăcut devine banal. Golurile din dosarul profesional se pot umple, repede, prin masterate absolvite în trei luni sau, pentru cei grăbiţi, cu diplome luate direct de pe net.
În fapt, dacă nu te mănâncă undeva să vrei neapărat să ajungi prim-ministru şi nu-i baţi la cap pe tata-socru şi pe năşicu’ pentru asta, poţi să-ţi atârni o mie de zorzoane în biografie şi să te dai băiat deştept în faţa proştilor, fără probleme! Contează, e adevărat, morga şi norocul de a găsi doi-trei fraieri care să-ţi facă o reverenţă în spaţiul public numindu-te profesor, chit că nu eşti, plus câteva vorbe bine ţintite despre experienţele avute cu studenţii, chit că e vorba numai despre studente.
Prin urmare, dacă ai picat bacul, îţi stă la dispoziţie cea mai simplă cale de îndreptare a acestei situaţii: spui că l-ai luat şi gata! După care, cum ziceam, direct proporţional cu tupeul şi cu buzunarul, studiile se completează din mers. Experimentele recente, făcute pe subiecţi închişi în laboratoarele puterii la cel mai înalt nivel, ne-au demonstrat, fără echivoc, că în cazul nefericit al devoalării imposturii tot ceea ce contează este atitudinea potrivită de tipul „’r-aţi ai dreaq de băsişti”! După care trebuie găsit, repede, măcar un falit aflat în aceeaşi situaţie din tabăra opusă, iar dacă nu-l depistaţi la timp, aveţi la dispoziţie veşnica diplomă de bac a lui Funeriu. În fapt, ce mama dracului, doar sunteţi în aceeaşi situaţie, nu?!
Aşa că, dragii mei, aruncaţi cu grijile, cu mâinile, sus, în aer: că doar n-o să va împiedice un amărât de bac să vă luaţi doctoratul
