Îmi luasem toate măsurile de siguranţă pentru ca să nu mai fiu rănită niciodată, credeam că sunt stăpână pe situaţie, când a apărut, absolut pe neaşteptate, în viaţa mea, EL. Nu ştiu cum, nu ştiu de ce, dar s-a întâmplat!
Mi-a răpit liniştea şi somnul, şi orice aş face mă gândesc numai la el. Mi-a dat viaţa peste cap! Mai grav e că a început să-şi dea toată lumea seama că ceva nu e în regulă şi sunt forţată s-o mint, să-i spun că cearcănele astea imense care nu ma flatează deloc sunt din pricina unui proiect pentru care sunt nevoită să abdic de la regula somnului de 8 ore.
Nopţile cu el sunt intense şi pot să recunosc, fără ascunzişuri, că mă face să mă urc pe pereţi! Îmi vine să-l plesnesc cu orice îmi cade în mâini, dar e mai rapid decât mine şi mă face să alerg prin toată casa! Fuge zumzăind şi se ascunde în locuri numai de el ştiute! Câteodată se preface mort, aşteaptă să mă bag înapoi în pat, să-mi croiesc un început de vis, şi se întoarce mai vioi, mai înfometat şi mai gălăgios ca oricând!
E dolofan şi bandit şi-a învăţat să se ferească de toate armele şi spray-urile de exterminare în masă. Este vorba despre ţânţarul meu, pe care l-am şi botezat Nelu, că mi-era nu ştiu cum să-l înjur fără să-i spun pe nume! Mi-ar fi drag, doar că mi-a distrus viaţa şi mi-a hăpăit cantităţi impresionante de sânge! Sunt disperată! Îl donez cu tot cu casă!
