Uite că se termină şi vara. Nici nu ştiu când a trecut! E adevărat că am fost şi tare ocupată, am avut gânduri care nu mi-au dat pace nici în somn şi pe care le-am rumegat în tihna nopţilor opărite de arşiţă. N-am spus nimănui ce mă chinuia, am luat totul ca pe o ghicitoare poznaşă pe care mă încăpăţânam s-o rezolv, deşi nimic nu părea să mă ajute să-i dau de capăt.
Dincolo de curiozitatea care mă face să mă mir, ca o babă ieşită la poartă într-o zi de sărbătoare, şi de fetele care umblă în noiembrie în sandale, dar şi de cele care defilează în pantofi prin nămeţi, ca în filmele americane, moda asta năstruşnică a început să mă deranjeze nu doar vizual.
De ce, Doamne, iartă-mă, poartă fetele cizme vara?? E drept că partea de sus e din ce în ce mai dezgolită privitorilor, dar totuşi, când asfaltul arde ca un cazan cu smoală încinsă, o cizmă, fie ea croşetată, lăcuită, cu toc sau fără, împletită, despletită, cu găurele sau cu blăniţă, nu-mi miroase deloc a bine!
De pildă, am intrat zilele trecute într-o cabină de probă, imediat după ce fusese părăsită de o domnişoară încălţată cu o pereche de sconcşi şi mă ustură ochii până în ziua de azi din cauza duhorii lăsate în urmă. Fiindcă n-am putut rezista în mediul ăla toxic mai mult de câteva secunde, n-am mai probat nimic şi mi-am scutit bugetul de o găurire suplimentară şi inoportună. Pentru asta sunt nevoită să-i mulţumesc!
Ei şi abia acum reuşesc să înţeleg şi că ceea ce credeam a fi o fantezie sexuală a unora cărora le place la nebunie ca fetele să se cocoaţe cu pantofii în pat este, de fapt, doar o măsură de protecţie indispensabilă, pentru a nu face ca dragostea, în loc să mute munţii din loc, să mute nasul.
