Intrat cu ochii mijiți de nesomn în politica mare, Crin Antonescu promitea, prin 2009, că, odată cu el, în România se va declanşa revoluția bunului-simț. Acum, în 2012, ne-am dat seama, ca într-un banc de la Radio Erevan, că, de fapt, nu era vorba de bun-simț, ci de bunul-plac al lui Antonescu, pentru că buna creștere a ajuns să fie sinonimă cu numele cercopitecului Becali.
Bine, faptul că cel devenit, între timp, a’ lu’ Căcărău și-a dat arama pe față este o surpriză doar pentru naivii care încă mai au impresia că Soarele se-nvârte în jurul Pământului ori că Ponta n-a plagiat. Păi voi nu vă mai aduceți aminte, monșerilor, de momentul antologic din timpul dezbaterii pentru alegerile prezidențiale din 2009, când, cu Neagu Djuvara în spate, întrebat pe cine vede drept reper moral în Românica, el a răspuns: Tudor Chirilă? Păi, dacă dintre un hipster de doi lei și o personalitate ca domnul Djuvara Crinache îl alege pe primul, cum ne mai putem mira că stimabilul nu a avut nicio reacție după ce brânzarul liberal Becali l-a făcut pe moș Neagu o băbăciune sclerozată vai de capul ei? Pac-pac, m-ați înțeles? Să zică mersi stimabilul, și-o fi zis maimuța de Pipera, că nu a fost făcut hahaleră sau zdreanță!
Oricum, dincolo de lipsa de reacție a lui Antonescu sau a celorlalți acoliți de-ai săi după necistirea lui Neagu Djuvara, am o urare pentru Berbecali: bre, îți doresc să ai propriul tău sistem gravitațional și tot rahatul din Univers să fie atras de tine! Parol!
