De la Manole încoace, se spune că nicio construcţie nu dăinuieşte dacă în temelia ei nu se zideşte un om nevinovat. Probabil că Traian Băsescu, ocupat cum e, de vreo nouă ani, să-l studieze pe Cărtărescu, n-a avut timp să citească şi balade populare, dar chiar aşa a procedat: l-a zidit de viu pe Daniel Morar, ca temelie pentru o justiţie independentă.
Mulţi au spus că acest sacrificiu a fost dovada supremă a trocului murdar dintre Băsescu şi Ponta – şi inclusiv călăii de la Antena 3 n-au avut greţuri să-i bage în aceeaşi oală de bale clocotite pe cei doi „ticăloşi” – premierul şi preşedintele. Privind lucrurile cu detaşare, vedem că Băsescu n-a avut de ales, că era obligat să facă acest sacrificiu. Dintre toate relele posibile, l-a ales pe cel mai mic, ştiind că machiaverlâcul ăsta va fi răul cel mare pentru USL.
I-a fost clar că Daniel Morar nu mai poate sluji justiţia din funcţia de şef al DNA, pentru că nimeni nu-l iubeşte în atotputernica USL şi atunci a decis să-l sacrifice aici, pentru a-l salva dincolo, la Curtea Constituţională, unde intransigenţa lui n-o să dea prilej grupurilor infracţionale organizate să-şi facă mendrele cu juna democraţie românească.
Băsescu ar fi avut două soluţii: să ţină cu dinţii de Morar, riscând un scandal de proporţii şi poate chiar o nouă suspendare sau să-l retragă. A ales varianta a doua, dar n-a pus-o în practică oricum, căci, cu vicleşugu-i caracteristic, tot a declanşat un scandal. Făcându-i pe toţi să creadă că e înţeles cu Ponta şi că au amândoi binecuvântarea Europei, Băsescu a reuşit ceea ce nimeni n-ar fi bănuit: să creeze o prăpastie de netrecut între Ponta şi Crin, după doar patru luni de la triumful laptelui şi mierii în alegeri.
La Antena 3, ventilatorul de aruncat lături spre Cotroceni este poziţionat, de câteva zile, spre Palatul Victoria. Nu trece seară ca Ponta să nu fie schingiuit, bătut cu urzici, ars cu ţigara şi flegmat cu venin de Gâdea şi de gâzii din subordinea acestuia. De acum înainte, în USL nu va mai domni niciodată armonia şi este clar că, în ciuda declaraţiilor făcute cu zâmbet fad de Antonescu şi Ponta, ei nu vor mai fi nicicând tovarăşi la cataramă, să facă „dreptate până la capăt”, din simplul motiv că au ajuns să definească dreptatea în mod diferit.
De altfel, Băsescu este expert în băgat zâzanii şi n-ar fi primii amorezi pe care el îi desparte. De acum înainte, este clar că Antonescu nu va mai fi preşedinte decât în visele sale umede, pentru că Ponta, prinzând gustul puterii, se întreabă deja: de ce ar putea candida un neisprăvit ca Antonescu şi n-aş putea candida eu, care, de bine de rău, am isprăvit un dottorat, nu? Este clar deci că va urma o luptă ascunsă între cei doi aliaţi de complezenţă, care, de dragul imaginii, se vor chinui să surâdă pe televizoare chiar şi atunci când vor avea pumnalul celuilalt înfipt în spate.
Zidul pe care Daniel Morar începuse să-l ridice, pentru a-i închide pe corupţi, a fost părăsit. Dar poate că nu e totul pierdut. Poate şi Codruţa Kövesi, cu fizicul ei impunător, va putea căra roabele cu probe, va putea numără cărămizile cu bani înscrişi cu „mită” şi va putea să facă dosare-beton penalilor din politica românească. Iar Felix ştie asta şi se teme acum că, deşi a scăpat de dracu’ (Morar), a dat de tac-so (Kövesi).
Sacrificiul fostului procuror-şef de la DNA a fost deci un rău necesar, fără de care procesul de reformare a justiţiei s-ar fi oprit definitiv. De aceea sunt optimist că această schimbare în bine va dăinui. Mai trist este că nici cârpele kaghebiste, nici saltimbancii şi irozii care, din umbră, decid soarta ţării nu vor pieri. Pentru că şi ei şi-au clădit gloria pe sacrificii de nevinovaţi – pe sângele pruncilor din Decembrie.
Exclusiv online
