Dacă voiați să faceți o excursie în Egipt anul ăsta ca să vedeți piramidele, probabil că ar cam trebui să vă răzgândiți. Mă rog, dacă vi se par pitorești gazele lacrimogene, tancurile și violurile în grup, atunci, într-adevăr, e locul perfect pentru o vacanță de vis din care să vă întoarceți maximum o persoană acasă. Și aia cu sindrom de stres posttraumatic.
După ce armata l-a dat jos pe Mubarak, totul părea că va intra pe un făgaș cât de cât normal. Cu toate astea, tot armata a renunțat cam greu la putere, iar când a lăsat-o moartă în fine, Egiptul a căzut din proverbialul lac în și mai proverbiala puță! Au avut alegeri al căror rezultat a fost câștigarea președinției de către Mohamed Morsi, candidatul partidului „Libertate și dreptate”, aripa politică a mult hulitei Frății Musulmane. Înainte să ne grăbim cu afirmații de tipul „Toți arăbeții ăștia sunt la fel, vor femei îmbrăcate în cearșaf și moarte oricărui tip de distracție”, ar trebui să știm câteva lucruri. În primul rând, în momentul alegerilor respective, celelalte forțe politice păreau mai puțin serioase decât Mișcarea Verzilor a lui Remus Cernea. În al doilea rând, platforma pe care a candidat Morsi vorbea nu doar de cum o să transforme Egiptul într-un model de moralitate islamică, ci și pe ideea de redresare economică.
Între timp, Morsi a arătat că, în sinea lui, și-ar dori să fie un faraon (nu doar în sensul manelistic al cuvântului) și că se pricepe la economie cum se pricepe Băsescu la literatură. Într-adevăr, e greu să aduci bani și investiții în țară când ai proteste la fiecare colț de stradă, dar e cumva de așteptat că vor ieși oameni în stradă când tu faci Constituția singur, cum au făcut el. Numai la noi poate Căcărău să bage amendamente la mișto, iar noi să citim un pic revoltați o știre, ca apoi să ne întoarcem la șaorma cu de toate!
Odată ce situația economică a Egiptului s-a nasolit, cetățenii au ales să-și exprime insatisfacția cum știu ei mai bine: mitinguri și cocktailuri Molotov. Apropo, să nu vă imaginați că e vorba doar de niște tineri hipioți care cânta despre libertate la chitară și fumează iarbă. Violul în grup e la ordinea zilei printre manifestanți și, în genere, e mai sigur să te plimbi noaptea prin Ferentari decât pe străzile din Cairo în timpul prânzului.
Armata, care de-abia aștepta să i-o tragă artistic lui Morsi, a profitat de ocazie și l-a „ejaculat” din funcția de președinte în uralele manifestanților. De data asta însă, au fost mult mai deștepți și au anunțat că-și bagă tancu’ în Constituția lui Morsi înconjurați de membrii opoziției – un puci militar are succes când pare că nu e puci militar. Tot sub numele „reconcilierii naționale”, au închis toate posturile TV ale Frăției Musulmane și i-au arestat pe mai toți membrii de vază.
Puterile vestice sunt acum într-o situație căcăniu în dungi: pe de o parte, orice occidental nu poate să nu se bucure când vede că islamiștii pierd puterea, dar, pe de altă parte, nu poate să danseze pe masă pentru că totul s-a făcut cu încălcarea flagrantă a statului de drept. De-aia, mai toate declarațiile care au venit din partea liderilor europeni și americani nu au zis, de fapt, nimic.
În momentul ăsta, situația Egiptului e în mâinile armatei. Mi-e greu să cred că va fi vorba de un război civil, dar manifestanții pro-Morsi deja au început să moară cu zecile și scene de violență vor tot apărea în zilele următoare.
Exclusiv online
