Încurcatele căi ale Domnului Darwin, pe care cercetătorii se străduiesc să le recompună din tot soiul de moaşte găsite prin subsolurile lumii, şi-au găsit, în sfârşit, lumina ştiinţifică. Un genetician american a ajuns la concluzia că Adam şi Eva ai evoluţionismului nu mai trebuie căutaţi prin negura milioanelor de ani, ei existând şi azi printre noi în forma lor iniţială; toată istoria omenească începând de la un contact împotriva naturii dintre un porc mascul şi o femelă cimpanzeu.
Argumentele domnului profesor McCarth sunt imbatabile: asemănarea fizică (şi nu numai, am spune noi) dintre oameni şi cimpanzei, bine armonizată cu trăsături moştenite de la tată, adică pielea (sau şoriciul) fără păr, ochii deschis-coloraţi şi, evident, grăsimea purtată cu fudulie. Ţinând cont că visul porcului de a zbura sau măcar de a o face pe Tarzan prin copaci nu s-a materializat încă (după ştiinţa noastră puţină), concluzia că evenimentul s-a petrecut la nivelul solului devine necesară. Presupunem că, într-un moment de neatenţie, cimpanzoaica responsabilă pentru istoria umanităţii şi-a scăpat din copac preţioasa banană; fiind nevoită astfel să coboare pentru a o recupera şi căzând pradă poftelor porceşti masculine ale strămoşului nostru.
Dacă vi se pare o ipoteză cam feministă, o putem menţiona şi pe cea acceptabilă pentru partea bărbătească. Porcul (ca orice porc mascul) se afla sub influenţa unor licori fermentate natural, după îngurgitarea specifică a anumitor vegetale; nefiind disponibile, la vremea aceea, accesoriile preferate ale porcilor – canapeaua, telecomanda şi canalele porno – a adormit sub copacul în care femela cimpanzeu, tocmai despărţită de porcul de cimpanzeu în care avusese atâta încredere, îşi căuta consolarea. Restul întâmplării vă lăsăm să vi-l imaginaţi singuri, că nu degeaba aşteptaţi mereu miezul nopţii cu telecomanda în mână.
Deşi criticii teoriei McCarth l-au luat pe autor peste jambon, îndemnându-l să se împerecheze el însuşi cu un porc şi să studieze rezultatul, considerăm că negaţiile au pornit de la premise greşite. În primul rând, pentru demonstrarea raţionamentului profesorului împerecherea acestuia ar trebui să se exerseze cu o maimuţă, aceştia fiind termenii ecuaţiei iniţiale; dumnealui nefiind nicidecum asimilabil condiţiei de femelă cimpanzeu ci, mai curând, aceleia de porc mascul.
Aplicând formula pe realitatea biologică actuală în spaţiul românesc, suntem de părere că noua concepţie evoluţionistă are toate şansele să ia locul orelor de religie în şcoală. Porcul mascul primordial este întâlnit la tot pasul; poate fi recunoscut uşor după aerul de macho emanând mirosuri esenţiale stropite cu parfum ieftin, tatuajele cu maimuţe siliconate şi smartfonul bine dotat în Salamuri şi alte Minuni. El o are întotdeauna alături pe Eva revelată de McCarth, coborâtă la sol pentru banane, blăniţe peste pielea goală şi cafele la Mall, butonând etern telefonul. Aşa că denigratorii americanului s-o lase mai moale cu nepotrivirea genetică dintre cele două specii, dragostea adevărată (cu urmaşi) nu se împiedică într-un fleac de 10 cromozomi diferenţă. Iar evoluţia nu s-a terminat, ea merge mai departe în planul spiritual: fără număr, fără număr.
Exclusiv online
