Duminică seara în București s-a protestat din nou. De data asta, nu pentru gaze de șist, Roșii Montane sau câini vagabonzi, ci împotriva super-imunității, corupție și, până la urmă, aproape orice are legătură cu clasa politică de la noi. S-a strigat până și „Jos Iliescu!”, probabil ca o dedicație pentru înaintașii care și-au luat bastoane-n gură de la mineri. Am strigat și eu „Jos Iliescu!” și am simțit că mi-am plătit o datorie mai veche.
Dar nu despre asta vreau să povestesc, ci despre jandarmi. Spre deosebire de alți scribi de internet, eu nu mă voi arunca în generalizări demne de Antena 3, de tipul „Toți jandarmii sunt răi/proști/Radu Mazăre/fizicieni premiați Nobel/etc.” Am văzut jandarmi care la lozinca „Ce vrem noi, e și pentru voi!”, scăpau printre dinți un „Vreți p***, băga-mi-aș p*** în mamele voastre!”, dar am văzut mai mulți jandarmi care nu voiau să fie acolo, care lăsau capul jos la criticile mai de Doamne-ajută venite dinspre protestatari.
Ce nu prea am zărit, însă, a fost vreo urmă de rațiune în ordinele jandarmilor. Mă uitam la ei și-mi imaginam un puști de 7 ani care se distrează cu jocuri de strategie. Se crede mare tactician, dar militarii săi virtuali sunt mai descoperiți decât fundul Rihannei în ultimul ei videoclip, iar baza micuțului mareșal este în flăcări.
În primul rând, s-a ajuns la blocarea traficului din cauza jandarmilor. Când manifestanții s-au hotărât să meargă și să picheteze Guvernul, aceștia au vrut să se ducă pe trotuarul bulevardului Magheru. Simplu, fără trafic blocat și izbucniri violente. Ei bine, nu! Hai să facem cordon de jandarmi după cordon de jandarmi, care să-i forțeze pe protestatari să o ia printre mașinile care circulau pe Calea Victoriei, în loc să-i lăsăm să meargă civilizat pe trotuar. De-asemenea, cordoanele astea erau ample ocazii pentru pumni și picioare între jandarmi și protestatarii mai supărați. Are sens, nu? Mă întreb câți dintre oamenii legii și-au înjurat de mamă șefii în acea noapte.
Ca să nu mai vorbim de efectivele enorme scoase de-a-n pulea noaptea pe frig din case. În Piața Victoriei erau atât de mulți jandarmi încât puteai să crezi că venea regele Xerxes cu armata Imperiului Persan. Când m-am uitat în jur și am văzut vreo două babe, un om de vârstă mijlocie care părea că o să facă infarct în următoarele 5 minute din cauza lui Voiculescu (?) și niște fete care strigau „Nu vă fie frică, Ponta o are mică!”, mi-am zis că e de-a dreptul ridicol. Oare ăștia chiar cred dezinformările alea ieftine despre „elementele” neo-fasciste din interioriul manifestației? Chiar atât de periculoasă e mișcarea „Uniți Salvăm” încât e nevoie de dube jandarmi și cordoane triple? Până la urmă fetele alea doar râdeau de dimensiunile lui Ponta, nu-l amenințau că i-o taie, ce naiba!
„Revoluționarii” din galerii au făcut niște prostii, într-adevăr – cineva chiar a dat cu o fumigenă la un moment dat, uitând că un slogan de tipul „Dizolvare, apoi închisoare!” nu se susține prin aceleași mijloace ca un mult mai puțin problematic „Muie Rapid!”. Cumva, deși cei câțiva suporteri au fost responsabili pentru momentele în care jandarmii au fost îndreptățiți să intervină, la spital au ajuns tot niște onegiști ciomăgiți. Suporteri 1 – Onegiști 0 – Jandarmerie -1, ce altceva pot să zic?
Au fost clar niște probleme în modul în care jandarmii s-au coordonat, dar și în modul în care unii dintre ei s-au comportat. Cineva a dat-o în bară masiv cu ordinele și dacă nu era o manifestație de băbuțe anticomuniste și hipsteri, lucrurile puteau degenera nasol. Cooperarea benevolă a jandarmilor din timpul „Uniți salvăm Roșia Montană” a dus la niște proteste calme și civilizate. Duminică seara, am văzut o mulțime îndreptățit mai furioasă pe derbedeii din fruntea țării, stare la care intervențiile jandarmilor au contribuit ca o pastilă de Mentos într-o sticlă de Coca-Cola.
Exclusiv online
