Într-o țară în care politicienii sunt comparați cu niște porci, alegătorii votează ca niște vite iar cetățenii ajung să fie niște fazani, nu-i de mirare că avem și un iepure, care a ajuns, din mizantropie, să scrie cărți. Săptămâna trecută l-am prins între doi morcovi și l-am tras de urechi să stea puțin de vorbă cu noi.
Știm cu toții cine e Batman, Superman sau Spiderman. Cine e Iepurele Mizantrop până la urmă?
Iepurele mizantrop este un Batman al cuvintelor, un Superman al relevanței și un Spiderman al evenimentelor. Sau, mai simplu spus, este un personaj format din cuvinte și ilustrații care semnalizează ce se mai întâmplă prin satul global pe ulițele căruia ne plimbăm online existența. Pentru că cineva trebuia să ducă mai departe, fie și doar pe Facebook, un mică adiere purtătoare de informații, s-a nimerit să fie iepurele mizantrop unul dintre ventilatoare. Așa că vântură și el știrile despre Sudanul de Sud, UKIP, The state of the Union, Parlamentul European, Snowden, Piața Tahrir sau Piața Gemeni.
Cum s-a născut Iepurele?
La început a fost cuvântul. Rătăcit pe un blog, iepurele spunea ceea ce personajul principal evita să spună, ca să nu își supere prietenii. Apoi s-a făcut lumină, motiv pentru care iepurele cu pricina a căpătat formă și s-a mutat în noua agoră mondială, pe Facebook. Acolo are el o pagină unde dialoghează în permanență cu alți mizantropi funcționali social asemenea lui. Deși poate părea ciudat, nu s-a urmărit niciodată perpetuarea animalului, ci a informației care însoțește fiecare ilustrație ce îl are ca personaj. Cu cât mai mulți, cu cât mai știutori-de-lumea-în-care-trăiesc, cu atât mai bine! Asta e ideea: aflați, înțelegeți, spuneți mai departe!
Cine a mai auzit de iepuri talentați la desen?
Nimeni. Însă cine a mai auzit până acum de miniștri ai educației care nu știu să vorbească, de euro-parlamentari nebuni, de hoți care își fac legile după care trebuie judecați, de prim-miniștri care merg zâmbind mai departe prin mandat, deși au fost prinși la furat? Trăim în tot felul de premiere, care mai de care mai năstrușnică și mai anormală decât cealaltă, așa că ce mai contează un iepure care scrie sau desenează în plus?
Breaking the News! Iepurele Mizantrop a scos o carte la Humanitas Multimedia. Cum scrie un iepure o carte?
Repede. În câteva zile. Nu poate tipări tipografia cât are de scris antipaticul animal. Din fericire pentru toată lumea, el nu prea scrie. Nici nu prea ar avea de ce să o facă, pentru că oricum toată lumea scrie. De exemplu, Adrian Năstase. De altfel, cartea asta a aparut, printre altele, și pentru a demonstra că se poate scrie și în libertate, nu numai în patul de la geam al unei încaperi mici, dotate cu gratii și oliță. În rest, cartea e scrisă cu intenția de a aminti lucruri la care nu apucăm sa ne gândim în viața noastră mică de zi cu zi, lucruri serioase, lucruri de care râdem doar din politețe, asta dacă nu plângem.
De ce este Iepurele Mizantrop? Nu i-au picat bine morcovii?
Iepurele a devenit mizantrop când a vazut cum votează oamenii. Oamenii, în general. Din Orientul Mijlociu până pe coasta de vest a Statelor Unite, oamenii își aleg, de cele mai multe ori, imbecili drept conducători pe calea cea dreaptă a viitorului. De la Revoluția iraniană din 79, trecând prin al treilea mandat al lui Putin și al lui Iliescu, până în Florida domnilor Bush, oamenii persistă în a se lăsa duși de urechi către cele mai înalte culmi de progres și civilizație de tot felul de oameni cu idei, acțiuni și IQ-uri exotice. Cum să-i iubești?
De la Femen la Dan Puric și de la U.E. la David Cameron, nimic nu-i scapă Iepurelui. De unde are atâta timp?
“N-am timp! N-am timp!” este sloganul iepurelui mizantrop, replică furată de la un văr mai îndepărtat, dar la fel de alb, născut în cartea lui Lewis Carroll. Adevărul este că nu există îndeajuns de mult timp pentru a povesti câte lucruri importante se întâmplă în întreaga lume. Cu toate astea, oricât de puțin timp ar fi, încearcă să rămână conectat la tot ceea ce se întâmplă acolo, în lumea mare. “Nu e timp!” pare a fi și deviza televiziunilor de știri care, în disperare de cauză, renunță la știrile cu adevarat relevante pentru a putea informa, corect și avizat, despre căsătoria unei parașute cu parașutistul ei.
Iepurele se laudă că votează D.N.A. De când au Iepurii drept de vot?
Cineva trebuie să voteze, fie și declamativ, cu D.N.A.-ul. Nu de alta, însa în Parlament se tot votează, cu două mâini chiar, tot felul de legi care să trimită la culcare aceste deranjante instituții ale statului. Deranjante pentru aleșii poporului, pentru numiții poporului, pentru prietenii poporului, nu și pentru popor. Oamenii politici sunt destul de deranjați de această instituție și se întreabă probabil “Până la urmă, ce atâta D.N.A.? Pentru asta am murit noi la Revoluție?”. Ei bine, d-aia votează iepurele D.N.A., chiar dacă poporul vrea, nu-i așa?, liniște: prea multă liniște tâmpește.
Publicat în AC, nr. 6
