Cică era odată, în Botoșani, un nevoiaș grozav de leneș. Ba nu, erau (și încă sunt) mai mulți.
Într-o bună zi, ăia de la Primărie și de la Direcția Servicii Publice, Sport și Agrement s-au gândit să râdă de ei și să le împartă niște lemne defecte. Ele nu se spărgeau singure, nu se depozitau singure și nici nu intrau singure în sobă. Prin urmare, unii dintre botoșănenii cu burta goală au refuzat ofranda.
Din moment ce pedeapsa cu moartea a fost abolită în `90, putorile botoșănene nu puteau fi pedepsite precum leneșul lui Creangă. Pe lângă asta, se apropia al doilea tur al alegerilor prezidențiale și era mare nevoie de acești molâi, căci aveau o preferință clară pentru stânga.
Așadar, botoșănenii au refuzat un ajutor de la Primărie. Lemnele alea i-ar fi încălzit de trei ori: prima dată – în timp ce le-ar fi cărat în cârcă, a doua oară – în timp ce le-ar fi tăiat, a treia oară – după ce le-ar fi băgat în sobă.
Urât din partea mea, creatură crescută în captivitate, la bloc, să pretind efort fizic supraomenesc din partea unor oameni sărmani. Nu cunosc motivele pentru care o parte dintre locuitorii municipiului Botoșani au refuzat lemnele gratuite, însă mi-e foarte greu să cred că toți acești mofturoși erau muribunzi sau hodorogi.
Spre bucuria unora, vremea încă e bună în Botoșani, și nu sunt șanse să vină viscolul până duminică. Chiar dacă ar veni, sunt convinsă că un anumit candidat nu și-ar lăsa electoratul să înghețe lângă sobă înainte de ziua alegerilor, ci ar fi în stare să meargă personal să-i spargă niște lemne.
