Corneliu Vadim Tudor este îngropat în datorii și vrea să vândă România Mare cu 700.0000 de euro, ofertă de criză. Iată și catalogul prezentat de Tribun celor doritori să participe la licitație:
L-ați sfărâmat pe Horea cu roata-ncrâncenată,
Pe Tudor în fântână etern l-ați cufundat,
Ne plâng toți emineștii de-atât mercur turnat
Și-ați pângărit Crăciunul lipsindu-ne de Tată.
Nici Domnul n-are aur să vă aducă sațul,
Voi vreți această țară să o beliți de munți,
Să ne răpiți Columna cu dacii ei cărunți
Care muncesc de veacuri ca să vă umple mațul.
Dușmani ai României, n-aveți nicio credință
De-mi pregătiți și mie o soartă de falit?
Nu sunt sătui Românii cu traiul chinuit
Tânjind zadarnic vremea de pace-n biruință?
Vreți să le luați Tribunul cum le-ați dosit și Craiul
Prin colțuri de istorii cu vrajbă și alcool,
Plânge în pumni Românul lăsat în fundul gol
Că țara lui e Iadul și niciodată Raiul.
Facturile pe mine-s ca turcii pe Viteazul
Ce-a înălțat securea să șteargă datorii,
Vând prapuri și icoane – străvechile solii
Trimise de strămoșii ce n-au sărit pârleazul.
Vreți bani de la Vadim? La muncă, târâtoare
Urcate pe tulpina acestui neam de soi!
Căci eu îi sunt Hristosul și nu un simplu goi
Să-l stoarceți cu tributuri și dări financiare!
Trădat sunt azi de toate, mi-ați jecmănit Partidul,
M-ați jefuit amarnic prin iudele funare.
Pe mulți făcut-am oameni în săli parlamentare
Și-acum mi-arată cotul precum Pilat, perfidul.
Veniți cu portăreii, amenajați culcușul
Din închisoarea unde voi fi eu mucenicu'!
Puneți-mă la zidul un' s-a-nălțat Nea Nicu,
Voi astăzi la Putere v-aduceți trepădușul.
Scot România Mare și sfântă pe tarabe,
Dar nu pentru Poporul care-a avut-o hrană.
Ca să plătesc o pâine amară, și mi-s rană
A voastră nepăsare și bârfele de babe.
Nu mor însă talanii când vrea un cățelandru,
Din groapa pregătită m-oi ridica fierbinte:
Al Țării autentic și mândru Președinte
Amirosind a Biblii și lemn de palisandru.
Ferește-n lături, ciumă și viperă străină!
Îți voi plăti cu țeapă, căci pușcăria-i plină!
