După ce colegul Spartakus a emis 11 (unsprezece) ipoteze susceptibile de a explica demisia purtătorului de cuvânt al Președintelui Iohannis, precizările au venit (în scris) chiar din partea dnei Tatiana:
"Tentativele mele de comunicare orală cu Președintele au reconstituit, probabil, primele încercări de vorbire articulată ale lui Homo heidelbergensis. Dl Iohannis este o persoană foarte eficientă, pentru care exprimarea prin cuvinte rostite nu-i decât o pierdere de timp prețios. Domnia sa a reușit în carieră tăcând și făcând, aducând în PNL un curent total opus predecesorului Crin Antonescu, care a izbutit doar vorbind. De altfel, Președintele mi-a încredințat motto-urile sale de căpătâi și care l-au condus spre succes. Vi le destăinui cu plăcere, mai ales că trebuie să mă defulez și eu după atâta nevorbire la Cotroceni:
1. "Tăcerea e de aur", "este sanctuarul prudenței" și "o virtute care ne face plăcuți semenilor noștri". Nimeni nu poate spune că dl Iohannis nu este un om bogat, prudent și plăcut până la un cumul de likeuri cu instalare la Cotroceni.
2. "Când n-ai nimic de spus, mai bine taci și toată lumea va fi convinsă că ai ceva de spus".
3. "Să nu întrerupi niciodată o femeie când tace" (Doamna Iohannis a răspuns mereu, tăcut, cu aceeași monedă).
4. "Tăcerea capul filozofiei este", cu varianta necantemiriană "Dacă tăceai, filosof rămâneai".
5. "Rupând tăcerea, vorbim prea mult" – maxima preferată a dlui Iohnnis încă din fragedă pruncie, înainte de a rosti pentru prima dată "mutter" (în engleza dnei Iohannis: a murmura).
6. "Tăcerea este mai melodioasă decât orice cântec", refren fredonat în baie de dl Iohannis, un excelent cântăreț în corul bisericii și, la nevoie, al imnului național.
7. "Tăcerea e floarea sfioasă a iubirii", definiția lui Heine prin care tânărul Klaus a sedus-o faustian pe domnișoara Carmen și picioarele ei poetice.
8. "Restul e tăcere", pentru că în primăria iohanniană n-a fost nimic putred vreodată, după cum a fost nevoită să constate și echipa de control a oral-vehementului contracandidat Ponta.
9. "Tăcerea este modalitatea autentică a cuvântului", vorbirea pentru care dl Iohannis l-a iubit, sobru, pe Heidegger.
10. "Tăcerea este marea artă a conversației", acest principiu făcând din dl Iohannis un interlocutor plăcut, agreabil și mânuind magistral punctarea manual argumentată a ideilor personale.
11. "Tăcerea mea aude nenăscuții câini / pe nenăscuții oameni cum îi latră". Pot să latre și nenăscuții alegători cât vor, ursul Iohannis își vede (cu licență) de lucrul său mormăit și bătrânește făcut.
Acum spuneți și voi ceva, mai puteam să fiu eu, slujitoare a cuvântului, un Bran lângă asemenea Stan(ă) de piatră?"
Ținând cont că dna Bran era (pe lângă purtător de cuvânt) și femeie, ne vedem nevoiți să-i dăm dreptate aprobând din cap. Completăm și noi, șoptit, cu una a lui Mu(șa)tescu Gură-de-Aur: "Taciturn: Turn tăcut". Ssssstttt! Tace Iohannis!
