S-a ajuns în România, prin eforturile politicienilor, ca vinovăția unuia dintre ei să fie stabilită, de ceilalți, cu bile. Iese o bilă neagră în plus – ești corupt și bun de dat pe mâna Justiției. Ai noroc să iasă una albă mai mult – devii curat ca lacrima, liber să zburzi fericit pe minunatele plaiuri mioritice. Propunem și noi un TOP 7 al altor metode, reactualizate, de a se stabili culpabilitatea sau nevinovăția demnitarilor:
1. Proba cu apă, practicată de Inchiziție pentru identificarea vrăjitoarelor. Bănuitul, legat fedeleș, este aruncat într-un bazin cu apă. Dacă plutește, omul e cinstea întruchipată și care va trebui imediat dezlegată. Dacă se duce la fund, ar face bine să rămână acolo deoarece este eligibil pentru urmărire penală.
2. Proba focului. Suspectul ține în mână un obiect din metal încins ca în fostele oțelării românești ajunse azi malluri, sau parcurge în picioarele goale o suprafață din metal înroșit. Când se frige, fript rămâne, plus perpeleala administrată de inchizitorii DNA.
3. Proba otrăvii. Probatul trebuie silit de probatori să înghită hrană otrăvită. Pentru un parlamentar nu-i nevoie să se otrăvească la propriu hrana, ci oferită masa zilnică la prețul pieței și nu la valoarea din bufetul Parlamentului. Dacă supraviețuiește, rezultă că Justiția ce voia să-l înhațe este o unealtă în mâna pensionarului Băsescu. Dacă nu, nu.
4. Proba apei clocotite. Virtualul vinovat e obligat să scoată cu mâinile goale un obiect din apă clocotită. De exemplu, lui Șova i se va spune că în apă-i o cutie conținând contractul Bechtel. Asta îl va intriga atât de mult (el știind bine că l-a scufundat în cu totul altă parte) încât va efectua imediat operațiunea. Cu rănile vindecate în trei zile, cinstea sa va fi mai presus de orice dubiu.
5. Proba crucii. Executată, evident, cu acceptul și colaborarea BOR. Respectivul stă cu brațele deasupra capului în formă de cruce atât timp cât durează rostirea unui număr de rugăciuni. Orice mișcare în acest interval arată proba clară a vinovăției. Intervalul preconizat: cât durează rostirea primei fraze din Tatăl Nostru în cazul cercetării unui politician al Puterii și timpul necesar citirii Noului Testament de către PF Daniel (cu pauze de masă și colectă) pentru oamenii lui Băsescu.
6. Proba sicriului. Se folosea în Evul Mediu la identificarea unui criminal, punându-i pe bănuiți să defileze prin fața sicriului victimei. Când judecătorul hotăra că la apariția unuia dintre ei mortul a făcut o grimasă, aceluia i se pregătea sicriul personal. Cum la noi nu se practică asasinatul politic, suspectul va trece pe lângă cavoul unde se presupune că el este cel care a ascuns autoportretul lui Bruegel cel Bătrân. În caz că Bătrânul lăcrimează precum Arsenie Boca din postere, colecționarul neautorizat urmează a fi expus la catacombe.
7. Proba îngurgitării alimentelor în prealabil sfințite. Se utilizează hrană pregătită tradițional pentru masa maselor cu ocazia alegerilor, fasole cu cârnați sau mititei preparați din popularul MDM. Dacă politicianul investigat reușește să înghită fără să se strâmbe sau, mai mult, să ceară o porție în plus, el e scos de sub suspiciune, iar acuzatorii lui demiși din procuratură ori trimiși la pensie lângă inchizitorul neînchis Băsescu.
