Aseară în Paris, din tată francez şi mamă germană, pruncul Adolf Schicklgruber a renăscut prin propria-i karmă, la chemarea filosofiei tibetane admirate de el pe timpul primei vieţi, când iubea Europa cu tunurile. Mama, delicata şi multiculturala Angela, deşi extenuată de apariţia unui mititel cu atâta greutate istorică, s-a declarat fericită: "E minunat că Dolfi s-a întors printre noi, să vadă cum se prăbuşeşte un continent fără să dai ca surdul în el, cu Mama Bertha. Vom face în continuare, eu şi taţii lui europeni corect-politici, toate eforturile să crească din nou mare şi puternic, iar poporul va fi sigur de partea noastră". Musulmanii războinici admiraţi de Hitler pentru spiritul sacrificial al credinţei lor deja sărbătoriseră revenirea lui Adolf, cu focurile de armă tradiţionale şi jertfele corespunzătoare.
Taţii pomeniţi de Mutter Angela, împrăştiaţi pe tot eşichierul stângist şi stângaci al Ioropei, s-au îmbătat de bucurie oriunde îi prinsese, nepregătiţi, evenimentul. După ce vor depune buchetele şi icoanele creştine care întorc şi celălalt obraz pe locul însângerat al re-naşterii, se vor întoarce şi ei la îndatoririle părinteşti faţă de micuţul, deocamdată, Hitleraş. Probabil că, în cinstea reînvierii, vor mai importa niscaiva milioane multiculturale din tineretul de care bătrâna Europă are atâta nevoie.
Veşti bune şi de peste Atlantic, unde Naşul Obama – care nu vrea să mai acţioneze contra teroriştilor decât cu avionul şi drona – a deschis o şampanie franţuzească, asortată delicios cu wurstul teuton purtând eticheta "Conchita". Să moară de invidie republicanii belicoşi dornici ca, odată reveniţi la Putere, să-i strice cu trupe terestre strădania pacifistă globală.
Sunt întrunite premisele necesare unei dezvoltări a lui Adolf pe modelul popular românesc, adică într-un an cât alţii în decenii de dat cu stângul în dreptul. Cel care a văzut, în viaţa anterioară, "babilonia de rase" din jurul său o va reîntâlni acum la apogeu. Când va fi iar adult, semafoarele europene se vor regla după orele de rugăciune cu faţa spre Mecca şi covoraşul întins pe asfaltul nemţesc. Profeţiile vestice anunţând revenirea lui Hitler cu masca lui Putin pe figură se dovedesc deja ratările unui Nostradamus încurcat printre catrenele-i rebusiste. Degeaba vopsesc adolfii de operetă, pe dinafară, gardul dintre ei şi restul lumii, crezând că astfel împiedică o a doua prăbuşire a Romei. Leopardul este înăuntru, ascuţindu-şi răbdător ghearele încă din momentul când primul Adolf s-a împuşcat puţin, otrăvindu-şi mai întâi evreica devotată şi soţie credincioasă pentru o zi – până la moartea de mâine.
Nu, definitiv Adolf n-o murit, doar oleacă s-o hodinit. Să aibă timp nemţii lui fugiţi în America să-i facă bomba atomică mult visată, care în viaţa neîmplinită i-o lipsit.
