Eu zic că un vierme care se zbate în cârligul undiței are mult mai multă demnitate decât cei care devalizează România de mai bine de un sfert de veac (politicieni, capitaliști de cumetrie, vuvuzele mass media) și care zbiară după “democrație” numai când îi ajung din urmă prevederile Legii. Asta după ce au adus hoția, chiulul și minciuna la rang de demnitate în stat. Numai așa ne putem explica, ca națiune, zecile de șparlamentari, miniștri și alți oficiali (inclusiv doi foști prim miniștri) care s-au perindat (și se mai perindă) prin fața Justiției cu cătușe la mâini, după ce acele mâini au stat înfipte până la umăr în buzunarele Patriei.
Romania are două probleme grave, corupția și taxarea excesivă. Încă mai aștept pe cineva care să își propună un program politic pragmatic care să rezolve exact aceste două probleme. Dar cred că aștept degeaba: suntem în an electoral și toate curvele de pe centura politicii sunt reșapate și ne sunt prezentate ca virgine.
Cum spuneam, „filosofii” au fost reeducați, iar torționarii au devenit profesori de morală și conștiință națională.
Așa că, ce să mă mire că ne dă lecții despre democrație și libertate de expresie taman Ion Iliescu? Ieșit din sarcofagul pavoazat cu scene din mineriadele anilor ’90, fostul președinte al României ia apărarea „Antenelor” și sare la beregata lui Cioloș, apreciind că, după Revoluție, "libertatea de exprimare nu a fost pusă niciodată în pericol". Păi, se auzea doar musca-n Piața Universității după ce-au trecut minerii – și asta numai că i s-a permis să se exprime pe fractura deschisă pe intelectual. Minerii se exprimaseră modelând caractere cu târnăcopu-n carne vie. Așa că Iliescu poate să vorbească, el știe, democrația este în ADN-ul său.
Plus, este de neprețuit rapiditatea cu care Senatul Șparlamentului României s-a grăbit să ne arate că-i pasă să nu cumva să se rispipească averea din furăciuni a unui fost coleg de devalizări ce acum zace pe nedrept în pușcărie. Despre copiii morți zilele acestea de ce să le pese?
Că, în România „lor”, sunt plătiți cămătarii/creditorii fără a li se diminua datoriile celor care plătesc cu adevărat; se naționalizează pierderi/se ștergi datorii/se dau scutiri de plată cu scopul de a se privatiza câștigurile; cei care duc în faliment o instituție “to big to fail” primesc bonificații, nu pârnaia cuvenită; se dau verdicte pe DEX nu pe Codul Penal; se proclamă ca “Revoluție a bunului simț” înjurătura birjărească și imprecațiile împotriva adversarilor – iar adversari sunt toți ce care nu intră în corul sicofanților, cei care nu aprobă slugarnic orice măgărie; se practică negarea evidentă a evidenței, dacă aceasta nu iese după dorință; sunt apărate drepturile hoților și criminalilor – nu mai departe decât un așa-zis drept la propria imagine, are prioritare față de drepturile victimelor; și există nerușinarea de a afirma că o funcție aleasă însemnă “demnitate în stat” și nu “servant public”. De unde și comportamentul ca atare.
PS: Decât să ne răzbunăm pe bieții câini că-și apără ograda și latră, mai bine să ne deranjeze lătratul politucilor care-și apără propriile interse. Mai bine gândim o lege de extirpare a corzilor vocale la politicienii care nu se țin de promisiunile făcute în campania electorală.
