Nu e normal să ai un spot TV care vorbește despre un produs natural fără conservanți, iar în bidonul ăla să descoperi doar 5% produs natural. Nu e normal să vinzi un suc care conține 30 de lingurițe de zahăr fără ca eticheta lui să conțină un avertisment pentru diabetici. Nu e normal să promovezi un conținut de carne de 70% pe etichetă, dar să calculezi procentul după o formulă aiuritoare, care ascunde faptul că în salamul ăla e doar 30% carne.
Mi-a cășunat pe CNA urmărind spoturi TV. Orice campanie publicitară se sprijină pe spotul TV. Acolo induci emoția și nevoia de cumpărare. Cu panotaj outdoor, flyere, reclame online doar consolidezi mesajul televizat. Și dacă ai grijă ca în spotul TV să se spună adevărul, prosteala va fi mai greu de făcut. Vorbim de vrăjeală. Iar vrăjeala TV este în sarcina CNA. Și tot ce se întâmplă aiurea, acum, e din cauza CNA. Consiliul Național al Audiovizualului. Garantul interesului public. Unică autoritate de reglementare în domeniul programelor audiovizuale. Instituția care veghează ca exercitarea dreptului la libera exprimare comportă responsabilităţi. Mai pe șleau, CNA este locul care ar putea opri de la difuzare un spot publicitar. Și de cele mai multe ori n-o face. De ce n-o face? Păi, hai să ne uităm.
Consiliul Naţional al Audiovizualului este o instituţie publică aflată sub control parlamentar și condusă de un consiliu format din 11 membri. Aceştia sunt numiţi, pentru un mandat de şase ani, de Parlamentul României, la propunerea Senatului (3), a Camerei Deputaţilor (3), a Preşedintelui României (2) şi a Guvernului (3). Iar pe ăștia îi interesează doar modul în care politicienii sunt promovați la tv, nu sănătatatea oamenilor, păcăliți să consume diverse prostii. Anul ăsta cei 11 sunt Laura Georgescu, Răsvan Popescu, Viorel Buda, Radu Cristea, Florin Gabrea, Maria Gubernat, Radu Herjeu, Valentin Jucan, Dorina Rusu, Gabriel Tufeanu, Lorand Turos. Cei 11 se duc la muncă încasează fiecare vreo mie de coco lunar (ia uitați-vă în declarațiile lor de avere pe http://www.cna.ro/-Membrii-Consiliului,182), dar fără să facă deranj. Îi știți pe vreunul după moacă? Ați auzit vreodată ca unul din ei să se pună de-a curmezișul unei campanii publicitare? În afară de cele două-trei opriri de la difuzare, pe an, ați auzit vreodacă ca CNA să zică ceva despre publicitate? Nu.
Anul trecut, de exemplu, Consiliul s-a întrunit în 61 de ședințe (legea spune că trebuie să se întrunească de două ori pe săptămână, adică de minim 100 de ori pe an) și a aplicat 145 de sancţiuni, din care doar 69 de amenzi (restul sunt somații). Nu se știe exact câte amenzi s-au dat pentru nerespectarea regulilor de sponsorizare, publicitate şi teleshopping. Per total, au fost 24 sancţiuni. Dacă raportul se păstrează, vorbim de 10-12 amenzi date pentru publicitate aiurea.
10-12, într-un an?! Pai 10-12 nereguli grave poți vedea într-un singur calup publicitar. Cum au văzut fabuloșii de la CNA doar 10-12 nereguli grave într-un an întreg? O explicație o găsim în modul de lucru al CNA, care nu face un pas în domeniul publicității până nu se consultă cu Consiliul Român pentru Publicitate, o organizație profesionala de care n-ați auzit, dar care se ocupă cu autoreglementarea în publicitate. Membri RAC sunt marii vânzători de publicitate, gen Heineken Romania, Henkel Romania, Procter&Gamble, Unilever, alături de IAA, organizația agențiilor de publicitate. Ori, băieții ăștia n-au nici un interes să-și dea în cap.
Exemplu: de pe rac.ro, site-ul Consiliului pentru Publicitate, deschid codul de bună practică pentru reclama la băuturi răcoritoare. „Publicitatea va încerca să promoveze un stil de viata activ și o alimentație echilibrată și nu va încuraja niciodată, în niciun fel, un stil de viață sedentar sau deprinderi ce nu sunt în concordanță cu o alimentație echilibrată”, zice acolo. Cum se împacă asta cu un spot TV în care se vorbește despre un suc natural fără conservanți, dar care conține, în realitate doar 5% produs natural? Păi, se împacă bine. Ce, promovează un stil de viață sedentar?! Zice doar să bem zeama aia chimică în proporție de 95%! Încă un exemplu de pe rac.ro: „Publicitatea va folosi doar acele suporturi media care, prin caracteristicile și valorile lor, plasează într-o lumină pozitivă marca și produsele promovate”. V-ați prins? Producătorii sunt îndemnați să nu cumva să-și facă reclamă pe platforme media unde calitatea produselor lor este pusă la îndoială.
Ești prost, CNA nu se ocupă cu așa ceva. CNA emite doar reglementări și recomandări, alte instituții trebuie să vegheze ca publicitatea mincinoasă să nu fie difuzată, mi-ar putea spune un avizat d-ăsta de facebook. Și ar avea dreptate doar pe jumătate. Da, există instituții. ANPC și ANAF au atribuții în domeniu. Dar le au mici și inutile în anumite cazuri. Sau nu le folosesc.
ANPC s-a axat mai mult pe reclamații la produse și servicii, nu pe reclamarea modului în care un om este convins, prin publicitate, să cumpere aceste produse și servicii. Citiți formularul de pe http://reclamatii.anpc.ro/ și o să vedeți că nu prea ai cum să completezi toate câmpurile când reclami un spot publicitar TV. Cum reclami, așadar, la ANPC publicitatea înșelătoare? Prost.
Cum reclami la ANAF publicitatea înșelătoare? La fel de complicat. Trebuie să te duci frumușel la Direcția de Finanțe de care aparții și să depui la Registratură o plângere în care să invoci Legea nr. 158/2008 (unele direcții de finanțe primesc plângerea și pe email), după care trebuie să suni, periodic, la Serviciul Ajutor de Stat, Practici Neloiale şi Preţuri Reglementate de la aceeași direcție, pentru a afla ce s-a întâmplat cu plângerea ta. Nu spera la foarte mult. Legea prevede amenzi mici, de 3.000-6.000 de lei, și, în mod curios, inspectorii ANAF nu au mers niciodată până la capăt cu sancțiunile.
Care sancțiuni? Păi, legea prevede, pe lângă amendă, publicarea unei declarații rectificative care ssă cuprindă datele de identificare a comerciantului contravenient, contraveniența săvârșită, precum și măsurile dispuse, atât prin intermediul unui ziar de largă circulație, cât și prin intermediul mijlocului de comunicare folosit pentru difuzarea anunțului publicitar interzis, în termen de 5 zile de la data comunicării. Acum, nu vă supărați că vă întreb, dar ați văzut vreodată așa ceva la TV?
Legea mai prevede că Ministerul Finanțelor poate dispune încetarea publicității înselatoare și că acesta trebuie să comunice măsura de îndata Consiliului Național al Audiovizualului, care va dispune, prin decizie, oprirea de la difuzare a respectivei comunicații comerciale audiovizuale și va aplica sancțiunile. Ați văzut vreo știre cu tema asta, în ultimii 20 de ani, la TV?
Nici ANPC, nici ANAF, nu pot interveni în cazul unui spot care promovează un credit bancar cu dobândă promovată de 5%, în timp ce mic de tot, în josul ecranului, scrie că DAE este de 40%. Nici ANPC nici ANAF nu pot sancționa un producător de mezeluri pentru că își calculează cum vrea procentul de carne din salam. Vorbim de manipulare, nu de minciună, în foarte multe cazuri. Vorbim de promovarea unei calități aparente a unui produs, de inducerea subliminală a unei senzații de bine deși spotul vinde un produs dăunător sănătății.
În schimb, CNA poate chema banca și să-i spună: băi nene, am observat în spotul vostru că afișați un text scris mic, pe ecran, timp de două secunde, deși ca să-l citești ai nevoie de nouă secunde. Vedeți că vi-l opresc de la difuzare până-l refaceți. Și luați și-o amendă, de colea. CNA n-o face, însă, aproape niciodată. Puși politic, membrii CNA sunt disperați doar să-și slujească stăpânii. Numără secundele în care a vorbit X față de Y și cheamă televiziunile la raport aproape exclusiv pe motive apărute în talk-show-urile politice. Faptul că românii sunt tentați în fiecare zi să-și dea banii pe produse și servicii care nu sunt atât de bune cât par în spoturile tv, sau care crează destule probleme de sănătate cât să fie considerate pericole la securitatea alimentară națională, nu-i interesează deloc. Când un subiect de tipul ăsta apare pe agenda publică, CNA se consultă cu un for menit să apere beneficiarii acelor reclame și cu cei care produc acele reclame. Pe tot lanțul decizional privind publicitatea tv, nu există nici o za formată din asociații ale consumatorilor. Și asta nu e deloc corect, sau democratic.
Articol apărut în Academia Caţavencu, nr. 7 (1206) – 9-22 mai 2016
