Gruparea specializată în comitere de infracțiuni cunoscută sub denumirea de PSD este ținta unei noi anchete a DNA care vizează finanțarea ilegală a campaniei electorale din anul de grație 2012. Este a doua investigație cu acest obiect, după cea care viza afacerea Tigaia și mita pentru moldoveni. Puse cap la cap, anchetele procurorilor arată cum înțelege această grupare infracțională de sorginte comunistoidă să obțină voturile prostimii. Avem un tablou complet al argumentelor pentru care PSD ar trebui scos în afara legii. Condus de un condamnat cu acte în regulă care a furat voturi la referendumul pentru demiterea președintelui Traian Băsescu, partidul oligarhilor de stânga aflat acum pe cai mari în sondajele de opinie se pregătește să administreze o nouă lovitură democrației noastre fragile, violată din 4 în 4 ani de acești hăndrălăi puși pe furat.
Afacerea Tigaia derulată în 2012 ne-a făcut de rahat în toată lumea civilizată. Cu ajutorul unor fonduri publice deturnate de firmele deputatului Tigaie, aka Sebi Ghiță „Asesoft” PSD a oferit drept mită electorală alegătorilor niște tigăi inscripționate cu moacele candidaților. Metoda a fost patentată în Prahova, județul de baștină al deputatului tigaie. Iată cum a caracterizat DNA această afacere: "Astfel, în concret, în campania electorală pentru alegerile parlamentare din anul 2012, când inculpatul Ghiță Sebastian Aurelian a candidat şi a câștigat un post în Camera Deputaților, o parte din banii «economisiți» în modalitatea arătată, în cuantum de 279.000 lei, au fost extrași şi folosiți pentru achiziționarea de pe piața neagră de așa-zise materiale electorale (de exemplu tigăi), ce au fost utilizate pentru a determina un număr important de persoane să îl voteze".
Bănișorii „economisiți” de Ghiță proveneau, zic aceleași surse DNA, din afacerile cu statul derulate prin intermediul celor 54 de companii deținute sau controlate de deputatul Tigaie. DNA susține că Ghiță a sifonat 130 de milioane de lei prin firmele sale pe care ulterior le-a folosit în finanțarea campaniei sale electorale din 2012. I-auzi aici, mai explicit: „În perioada 2000 – 2015, inculpatul Ghiţă Sebastian Aurelian a obținut importante sume de bani în mod nelegal – prin traficarea influenței – sau aparent legal din fonduri publice, pe care le-a introdus într-un circuit financiar care nu are la bază operațiuni reale. Banii au fost “spălați” printr-o multitudine de operațiuni financiar – bancare fără justificare economică, iar ulterior, o parte din aceștia au fost folosiți în scopuri ilicite, respectiv pentru coruperea alegătorilor la alegerile parlamentare din anul 2012 si președințiale din anul 2014. Tranzacțiile financiare menționate au avut ca scop şi rezultat inclusiv sustragerea de la plata către stat a unor sume de bani însemnate ca valoare, reprezentând impozit pe profit şi T.V.A. Cuantumul total al sumelor provenite din fonduri publice supuse procesului de “spălare” se ridică la valoarea de 129.343.768 lei, iar prejudiciul cauzat statului prin sustragerea de la plata impozitului pe profit şi taxei pe valoare adăugată a fost stabilită la o valoare minimă de 37.720.325 lei.”
Pentru campania prezidențiabilului Puie Monta din 2014 deputatul Tigaie ar fi alocat suma de 350.000 de euro pentru miluirea alegătorilor din Republica Moldova. Din păcate nici până la această dată dosarul Tigaia n-a ajuns în instanță. Dar asta nu i-a împiedicat pe procurori să deschidă un alt dosar, cu aceeași actori și aceeași temă.
Lui Tony Blair i-au tras 200.000 de euro printr-o operațiune de donație în scop umanitar plătită de inevitabilul deputat Ghiță Tigaie. Banii au făcut posibilă o conferință a fostului premier socialist din Marea Britania, procurorii legând această șușă de victoria zdrobitoare a lui Puie Monta în alegerile din 2012. Trasă de păr, acuzația procurorilor DNA ar trebui să vizeze modul în care au plecat banii din firma lui Ghiță dar și conexiunile lobistului Tony în afacerea KazMunaiGaz, în urma căreia statul român și-a luat o țeapă de la Puie Monta de peste 600 de milioane de dolari.
Este vorba despre recuperarea datoriilor către stat înregistrate de compania Rompetrol la privatizare, datorii pe care Dinu Patriciu s-a anfajat să le restituie statului român. După vânzarea Rompetrol către compania petrolieră a din Kazahtan, problema datoriilor s-a reglat printr-o inginerie pusă la cale de Puie Monta, prin care suma datorată statului urma să facă obiectul constituirii unui fond de investiții româno-kazah, din profiturile acestui joint-venture urmând să-și recupereze datoria prăpăditul stat românesc. Dacă ideea i-a aparținut lui Monta sau președintelui Kazahtanului, Nursultan Nazarbaev, este greu de precizat. Dar este cert că elementul care-i unește pe Puie și pe președintele kazah este inevitabilul Tony Blair.
Speculațiile sunt alimentate de derularea evenimentelor care-i implică pe cei 3 și care-i leagă de povestea datoriei istorice a Rompetrol:
Noiembrie 2011: Tony Blair devine consultant al presedintelui Kazahstanului, Nursultan Nazarbaev.
Martie 2012: Prima vizita la București a lui Tony Blair. Prima întâlnire cu Puie Monta, sponsorizată de deputatul Tigaie
Mai 2012: Puie Monta devine premier.
Iunie 2012: Se dă Ordonanța de urgență a Guvernului prin care acțiunile deținute de stat la SC Rompetrol Rafinare SA trec din administrarea Ministerului Finanțelor Publice în administrarea Ministerul Economiei, Comerțului prin Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie.
Septembrie 2012: Prin Ordonanță de urgență se modifica atribuțiile OPSPI
Februarie 2013: Se semnează de către Puie Monta Memorandumul de înțelegere între OPSPI și Rompetrol Group N.V. Privind anularea datoriei de 400 milioane de dolari
Mai 2013: Camera Deputaților și Senatul adoptă legea privind aprobarea Memorandumului
Iunie 2013: Tony Blair execută o vizită la București și se întâlnește la un șpriț cu Puie Monta. 27 iunie 2013: Puie Monta o taie în Kazahstan la o întâlnire cu Nursultan Nazarbaev.
Inutil de spus că până la această dată nu s-a plătit nici un cent din datoria Rompetrol. A dracului coincidență, laburistul Blair apare în cărți alături de Puie Monta taman când statul mioritic făcea un cadou măreț dictatorilor din Kazahstan. Socialistul britanic este un obișnuit al tainului încasat pentru discursuri sterile și idioate susținute în diverse state de lumea a 3-a. În 2007 gagiul a umflat 320.000 de lire sterline ca să consume rahat în fața membrilor Partidului Comunist Chinez iar în 2009 și-a tras 400.000 de lire ca să țină un discurs de 30 de minute în Filipine. Să tot fii socialist cu asemenea tarife!
