– Bună ziua, Cio-Cio-San! Cum te simți aici, în România?
– Bine, sensei, dar fără tine, fără guru meu, nu pot să mă descurc.
– Am văzut și eu că așa se descurcă tinerele astea de pe aici, cu… guru′. Și cu – țî-țé! Și ce ai mai învățat tu aici, soarele meu?
– Eu am învățat că aici românii au lei ron și ba-ron. Românii chiar zic: Baronii funcționează cu taxele tale!
– Nici eu nu am stat degeaba. Am ajuns la un ministru român și i-am spus: Ministru-san, ar trebui să aveți și voi ceva în genul Mitsubishi. Și el cică: Avem, avem… un fel de Mitsubeși!
– Ei, dacă ar fi românii ca japonezii…
– Sunt ca japonezii, dar numai când merg la Buda lor… Atunci își îngustează ochii.
– Dar este adevărat că mai mult de jumătate din români au wc-ul în curte?
– Eu am auzit doar că mai mult de jumătate din români sunt în rahat!
– Stai să vezi, că eu am intrat în vorbă cu un român simplu și l-am întrebat: Bună ziua, eu sunt Cio-Cio-San, statul vostru vă ajută? Și mi-a răspuns. Bună ziua… ciu-ciu!
– Da, da, românii știu japoneza. Eu îi vorbeam aceluiași ministru despre împăratul nostru, despre mikadou, și el zice, păi și la noi tot așa e, cu un mic… cadou!
– Să știi că ai dreptate, că și eu l-am întrebat pe unul dacă e fericit în țara lui și el mi-a spus: Karăte!
– Dar stai să vezi că au și ei un cod Bushido, cum avem noi pentru samurai. Numai că românii îl aplică în familie și-i zic Bushito, că poartă nevestele lor ochelari de soare și iarna!
– Eu am observat că aici femeile merg la spa și bărbații la spagă!
– Și anunțurile la mica publicitate sunt interesante, ia auzi: Caut partener deschidere centru comercial, cerințe: cagulă și rangă!
– Ei, curioasă cum mă știi, eu l-am întrebat pe un român: Vă temeți de criza financiară? Și el mi-a răspuns: După 30 de ani de căsătorie, nu mă mai tem de nimic!
– Eu am auzit multe de inteligența celor de pe aici, așa că am vorbit cu un inginer. Și ăsta mi-a zis că aici durează cinci ani să construiești un pod. I-am spus că noi pornim construcția de pe ambele maluri și ne întâlnim la mijloc. La fel și noi, mi-a zis el. Și vă întâlniți la mijloc? l-am întrebat. Mi-a zis: Dacă ne întâlnim, bine, dacă nu, o să avem două poduri!
– Da, da, și eu, deși femeie, am mai observat ceva la autostrăzi. Că, în loc să aibă panglici de autostrăzi, românii au numai panglici!
– Te doare capul, nu altceva. Apropo, am aflat că atunci când îi durea capul, românii luau algocalmin. Acum iau toți alcoolcalmin!
– Ciudată țară. Cică în parlamentul lor, când se face apelul, nu se mai strigă Prezent!
– Dar cum se strigă?
– Nevinovat!
– Da, da, și cică acolo, în parlament se depun moțiuni în fiecare zi.
– Cum adică?
– Adică moțăie care mai de care.
– Am mai văzut un lucru, românilor le plac la nebunie moaștele, nu se duc la muncă, cât se duc la moaște.
– Și cine nu ajunge la moaște mai are posibilitatea să se ducă la Iliescu să-i pupe mâna!
– Cică guvernul este preocupat că pensionarii se înmulțesc pe zi ce trece și pe chestia asta a hotărât să le împartă prezervative.
– Ce am mai observat eu este că românii sunt foarte legați de vreme: le plouă în gură, le ninge în păr și le bate vântul prin buzunare. Iar când vin ăia de la FNI… numai trăsnete și fulgere!
– Eu m-am bucurat că am văzut doi politicieni, unul de la PNL și altul de PSD cum se luptau în sumo!
– Și cine a câștigat?
– Cel de la PSD… a avut sumo mai mare… în euro!
– Am văzut că și la români e un fel de harakiri, doar că ei îi zic hara…carmen, cică o clarvăzătoare care vede chiar și măririle de pensie! –
– Și vacanțele la ei le fac cică punte, dar pentru asta nu lasă nimic pe mâine… lasă pe poimâine!
DISCLAIMER:
Acest articol este un pamflet și trebuie citit cu zâmbetul pe buze. Dacă îți sare muștarul, amintește-ți că e doar satiră!
