Este o zi ca oricare alta. Oamenii trec zâmbitori pe stradă, îmbrâncindu-se și înjurându-se reciproc cu un optimism contagios. Străbatem și noi strada. Este o stradă din Oltenia, dar strada nu are nicio vină. Deodată, privirea ne este trasă de un bărbat cu barbă însoțit de o femeie fără. În prima clipă, nu ne vine să credem. Ne ciupim, dar bărbatul cu barbă și femeia fără nu dispar. Da, sunt ei. Adică primul-ministru Marcel Ciolacu și primul-primar al Craiovei Olguța Vasilescu. Doi oameni normali. Simpli. Dintre noi, pentru noi. Trecătorii îi privesc cu simpatie. Murmură cuvinte de admirație și respect față de cei doi și de familiile lor, cu referire expresă la mame. Bărbatul cu barbă zâmbește larg, mijind ochii ca și cum ar fi pe cale să evacueze. Deodată, se oprește împreună cu Olguța, o femeie normală și ea, dintre noi, pentru noi, în fața unei covrigării. O lacrimă stingheră apare în colțul ochiului stâng al premierului. Dacă ar fi fost și Rareș Bogdan prin preajmă, i-ar fi întins batistuța lui. O amintire nostalgică umbrește chipul premierului… „Unde ești copilărie, cu covrigul tău cu tot…” Premierul îi spune Olguței că tinerețea i-a fost marcată de covrigăria pe care și-a deschis-o în Buzău, capitala Moldovei. Apoi, cum la primele alegeri a vrut să-și ia semn electoral covrigul. Dar că atât a ezitat între covrigul cu mac și covrigul cu susan, că au trecut alegerile. Acum, se așază la coadă și când îi vine rândul, întreabă simplu, ca un om normal, cu inteligență peste media covrigarilor:
– Aici se primesc pachetele de la emag?