Ca să încep cu o frază celebră: O stafie umblă prin România – stafia imposturii. Ea bântuie peste tot de la nivelul politic la nivelul cultural și de la nivelul educațional la nivelul sportiv. Impostura a devenit boala societății românești și ea s-a răspândit în toate organele țării ăsteia cu complicitatea celor care au acceptat impostorii ̶̶ acești microbi care trăiesc în simbioză formând SISTEMUL.
Dacă aruncăm o privire mai atentă la politicienii noștri vom vedea, dincolo de petardele menite să distragă, cum aceștia, prin minciuni și prefăcătorii, își arogă competențe de care, de fapt, sunt străini, încercând să pară ceea ce nu sunt defel. Pentru că dacă e să-i denumești cu un cuvânt, cel mai potrivit ar fi farsori. Când ai de ales între Nicolae Ciucă și Marcel Ciolacu, când trebuie să decizi cine dintre cei doi este mai bun pentru România, te afli în fața unei dileme false ca și cei doi, este ca și cum ar trebui să alegi între o bărcuță de hârtie și un pai ca să poți trece râul. Și aici nu este vorba de pregătirea școlară sau de modul de-a dreptul hilar de a te exprima, nu e vorba nici măcar de necunoașterea unei limbi străine. (Stai așa, Ciucă vorbește totuși engleza! Da, bine, zi mai departe!) Nu! Este vorba despre arogarea unor competențe pe care niciunul dintre cei doi nu le au. Cum poate vreunul dintre ei să insufle încredere românilor? Cum pot să păstreze transparența dacă în permanență poartă o mască? Cum poți să fii integru, dacă minți sau dacă te folosești de imagini trucate? Cum poți să menții o poziție de independență și autonomie a țării, dacă ești de acord, fără nici cea mai mică împotrivire, cu tot ce-ți propun statele cu care ai legături economice sau militare?
Dar impostura trece și în serviciile secrete, unde corupția și-a făcut loc la cel mai înalt nivel. Or, aici lucrurile sunt și mai sensibile, pentru că un șef corupt poate să transmită secrete care să pună în primejdie siguranța națională. Impostura aici este la fel de gravă, dacă nu și mai gravă. Și totuși, ea există. Suntem într-o echilibristică pe sârmă, fără să știm măcar dacă sârma e legată de ceva la celălalt capăt.
România educată, această farsă sinistră, ar fi trebuit să pornească de la profesori. De la profesori ca Alfred Bulai sau Marius Pieleanu, sau atâția alți profesori dați în vileag că au agresat sexual elevii și elevele pe care trebuiau să-i educe, să-i învețe să fie sprijin pentru țara asta. De la profesori precum cei care copiază la examenele de grad sau obțin note de 4 și 5. Cum să ai o Românie educată când ai școli cu latrina în fundul curții? Impostura începe de la vârf, așa-zisele reforme ale învățământului se reduc la schimbarea unor date, la întocmirea unor planuri frumoase pe hârtie, fără să caute să modifice niște sisteme de învățare învechite, să întocmească și să aplice o strategie de carte care să pună pe primul plan importanța cititului.
Lipsa unei strategii de carte o găsim și la nivelul Ministerului Culturii, devenit un minister al sinecurilor, unde doamna Raluca Turcan se ocupă mai mult de politică și în al cărei discurs găsim cuvinte care nu se regăsesc în limba română, lăsând la o parte exprimarea precară. Este așa greu să deschizi un DEX ca să verifici dacă alegațiile tale sunt măcar corecte din punct de vedere lexical și gramatical?
Dar despre ce fel de cultură vorbim? La TVR există o emisiune – Picătura de cultură!!! Despre o astfel de cultură vorbim, una dată cu pipeta. În rest, avem cultura manelelor, cultura vedetelor care intoxică mintea copiilor noștri, cultura îmbogățirii peste noapte, cultura umorului vulgar, bazat exclusiv pe aluzii sexuale… să te tot cultivi!
Dar luați toți miniștrii pe rând, cu două, trei excepții, veți găsi numai impostori care-și împănează incompetența cu inaugurări de obiective care se dovedesc ulterior eșecuri, sau cu vizite de imagine.
Impostura se vede cel mai bine tocmai în acest aspect: alcătuirea unei imagini! De fapt, este prea puțin important cine ești tu, important este cine vrei să pari tu! De fapt, noi votăm o imagine, nu un om! Dar de condus, va conduce omul, nu imaginea! Și, ca întotdeauna, ne dăm seama prea târziu că am fost din nou păcăliți și ne punem aceeași întrebare neroadă: Păi cu cine să votezi?! Nu e vorba „cu cine să votezi”, ci cum îi împiedici pe impostori să ajungă în vârful societății. Cum îi demaști, cum arăți lumii întregi că fiecare dintre ei este interesat doar într-un singur lucru: construirea unei imagini, de altfel false și fără legătură cu adevărata identitate a personajului.
Pentru că în sistem nu pătrund decât cei care pot fi controlați, care pot fi manipulați și șantajați. Nu vedeți că în eșaloanele inferioare sunt aceiași și aceiași oameni de acum ani și ani de zile, indiferent de partidele care se succed la conducere? Aceiași oameni care reprezintă coloana vertebrală a sistemului și care au o singură misiune: paza porților și menținerea aparențelor.
Oare chiar suntem blestemați să tot alegem o imagine, un impostor, un om care să ne facă să spunem cu amarul omului sărăcit până și de omenia lui: Parcă era mai bine înainte?!
O stafie umblă prin România. Pe ea o vom vota în noiembrie.
