Pentru că e 1 iunie, ne-am propus să desfacem puţin oracolele cu amintiri şi cataloagele din generală şi să ne amintim ce făceau pe vremuri unii dintre domnii sau tovarăşii care ne cam fac acum pe noi.
Într-o seară tristă de noiembrie, în urmă cu 61 de ani, în casa familiei Băsescu din Basarabi se năştea un copil vesel. Şi vesel a rămas până-n zilele noastre.
Feciorul, pe numele lui Traian, creştea într-un an cât alţii în zece. Aşa se face că era singurul copil cu mustăcioară din grupa mijlocie şi cel mai tare la bătaie din şcoala generală. Deşi avea o fire blândă şi nu era în stare să omoare nici măcar o muscă extrem de rapidă, băiatul se mai lua, din când în când, la harţă cu colegii, pe care, datorită staturii lui, îi cam altoia. În schimb, fizionomia lui care exprima sinceritate brută îl scăpa de fiecare dată de exmatriculare. Era suficient să iasă în faţa clasei şi, cu mâna pe Biblie, să jure că nu l-a lovit pe acel copil, indiferent de copil, nici în plex, nici cu pumnul în faţă. Şi era imediat iertat.
Printre puradeii de pe uliţă, năstruşnicul Trăienel avea un singur prieten, pe Emil, un ghindoc rotofei şi îndesat. Emil nu era prea isteţ, nu era bun nici la fugă, iar la fotbal stătea mereu în poartă, dar îl iubea pe Traian şi-i îndeplinea toate poruncile. Drept recompensă, micuţul dolofan se bucura de recunoştinţa uriaşului său amic, care-l alegea, în mod repetat şi iraţional, căpitan de echipă la lapte-gros.
Anii au trecut şi, aşa cum îi preziseseră la naştere cele trei ursitoare, când ajunse la gimnaziu,Traian dobândi trei pasiuni care nu-l vor părăsi toată viaţa: spirtoasele, focoasele şi foloasele. Pentru prima a depus atâta sârguinţă, încât i-a intrat în sânge, la propriu. Pentru a doua însă, n-a depus niciun efort – diafanele blonde îi cădeau, pur şi simplu, sub biroul lui de şcolar. În schimb, pentru a treia a fost aşa şi-aşa. Adică n-a trebuit decât să ignore anumite legi răutăcioase şi foloasele au început să curgă.
Eeee, şi iată-l pe Traian acum, la deplină maturitate. Părul i-a căzut, dar nu-i bai, calviţia e semn de inteligenţă. Un ochi priveşte cu precădere în jos, dar asta pentru că e un om calculat care-şi numără cărările la fiecare întoarcere acasă.
Gânditor, bărbatul priveşte cu nostalgie în trecut şi cu încredere în viitor. Emil şi blonda sunt alături, foloasele s-au adunat, iar spiritul pentru spirtoase nu i-l poate ucide nimeni.
