M-am pregătit exemplar și de Halloweenul ăsta, și nu doar în ce privește vestimentația ci și, evident, locația. Nu pot sta costumat în om normal într-o casă care nu se potrivește cu sărbătoarea asta de toată groaza. Așa că…
… încă de la intrare, sub sonerie, stă scris cu litere bătrânicioase „Nu sunați, îmi speriați cele 42 de pisici!”. Dacă-ți faci curaj să intri, o să ai impresia că m-am chinuit să pun niște pânză de păianjen falsă pe pereți. Eronat. Pânza e veritabilă: mi-am gândit decorul încă de acum trei ani, când mi-am pus în minte să am cea mai înfricoșătoare locuință de Halloween.
Treci cu greu de muntele de încălțări de la intrare, amestec înfricoșător de bocanci și sandale, ținute toate lângă ușă, că nu se știe, dacă mâine-i caniculă ori viscol. Din dreapta îți pierzi privirea în hăul care-i baia. Vezi urmele de rugină de pe bateria „ghivetei”? Și cât calcar e depus pe duș. Mama mea ar face un atac de panică. Trebuie să-ți cunoști victimele. E-nfricoșătoarea toaletă, zici că-i dintr-un film de groază cu un WC dintr-o piață publică. M-am chinuit ceva și pentru aspectul ăsta.
Știu că-i înfricoșătoare claustrofobia, așa că mi-am ales ca toată viața să primesc Halloweenul dintr-o garsonieră. D-aia, cum ai intrat în dormitor/sufragerie, te izbesc postere cu Oana Roman, Mircea Badea în șpagat, Oana Zăvoranu, Vadim și zeci de fete dezbrăcate prin calendare. Te trece un fior și respirația se oprește: ce-i vrăjitoarea din mijlocul camerei?! N-ai ghicit, nu e Muma Pădurii, e chiar prietena mea.
În bucătărie situația-i și mai nebunească. Am reprodus cu exactitate chicineta Iadului, acolo unde Scaraoțchi arde păcătoșii. Oale nespălate, aragaz plin de ulei, hotă prăfuită și-o carte de James Oliver pe post de tocător. Să nu mai vorbim de coșul de gunoi, care dă pafară de ambalaje de șaormă, semn că-n casa asta nici Dracu’ n-a gătit.
Știu că am o casă de groază, și merit un premiu! Dar partea şi mai frumoasă e că, dacă o să mă străduiesc s-o întreţin astfel, la anul o să fie şi mai teribilă!
