Companiile aeriene răspândesc deseori ideea că zborul cu avionul este o banalitate, că a devenit o simplă formalitate, că nu-i cu nimic diferit față de orice alt mijloc de transport. Că avionul e mai sigur decât automobilul. Poate că zborul oferă siguranță fizică, însă la capitolul psihologic stă la fel de prost ca mersul cu transportul în comun. Multe companii au și motto-uri care să te agațe. De pildă, Blue Air folosește „Smart Flying“. Numai că, dacă te uiți în jur, odată aflat la bord, o să constați că pasagerii intră mai degrabă la categoria „Stupid Flying“. Zborul pe cursele low-cost românești nu e așa de simplu precum ați putea crede. Tocmai de aceea am simțit nevoia de a alcătui un mic ghid pentru viitori pasageri care să știe astfel ce peripeții îi așteaptă pe cursele low-cost cu români la bord.
Check-in – Companiile aeriene îți spun să vii la aeroport cu două ore înaintea închiderii porții sau chiar 40 de minute în caz că ai făcut check-in online. Ignorați complet intervalele astea. Oricum stați la coadă. Sfatul nostru este să nu vă îngrămădiți din prima. Pentru că românul se postează la ghișeul de check-in de la primul led aprins pe monitor. O să fiți luați prin surprindere de efectul de turmă și o să stați juma de oră în picioare ca prostul.
Security – Pregătiți-vă psihic pentru controlul de securitate. Românii nu prea înțeleg indicația ofițerilor de a renunța la absolut orice lucru metalic. Mulți dintre ei trec de vreo 3-4 prin poarta aia, așa că dacă nu vreți să stați la o nouă coadă, beți o cafea la suprapreț. Dai un ban, dar știi că face. Notă: unii pasageri au chestii metalice la încălțări și d-aia sunt puși să se descalțe. Vă rog eu, nu vă mai descălțați aiurea doar pentru că l-ați văzut pe ăla din față că a făcut asta. Mai ales dacă aveți bașcheți care put.
Îmbarcare – Dacă nu ați urmat sfatul nostru, sau pur și simplu nu ați avut bani pentru o cafea, și ați trecut de Security, o să constatați că mai aveți de așteptat în jur de 60 de minute până la îmbărcarea propriu-zisă. Fiți foarte atenți la românii care se postează la biroul de îmbarcare și nu faceți ca ei. Iarăși o să stați ca prostul la coadă în picioare. Pasagerii români trăiesc cu impresia că dacă nu sunt primii, ușa avionului li se va închide în nas ca pe RATB.
La bord – Odată ajunși la bord, începe sarabanda găsirii unui loc (pe cursele care nu oferă loc) sau schimbul de locuri (pe cursele care oferă locuri, dar puse d-ampulea special să te facă să plătești în plus dacă vrei să stai lângă cineva). Pregătiți-vă pentru coate, căci românii se vor îngrămădi să-și bage bagajele, gecile, sacoșile, copiii în compartimente ca mai apoi să stea pe culoar nedumeriți, împiedicându-i pe ceilalți să avanseze.
Zbor – Recomandarea noastră pentru perioada zborului este să vă găsiți ceva de lucru (citit, film, dormit etc.). Priveliștea din jur poate afecta și cei mai experimentați zburători pe cursele low-cost. Cocalari care strigă din capetele opuse ale avionului, cocalari pe culoare, stând la taclale, glume de autobază și distinși domni care-și comandă un Chivas pe care-l savurează ca niște lorzi la o partidă de tabinet.
Aterizare – Aplauzele de la final vă pot lua prin surprindere. Nu, nu ați asistat la ceva ieșit din comun. Aterizarea nu mai e demult un lucru special. Numai că românului zborul cu avionul i se pare magie. Așa că simte nevoia să aplaude și să urle. Nu e o tradiție aviatică, nu o să întâlniți asta pe curse cu străini. Deci nu faceți asta dacă aveți ocazia să zburați cu cetățeni de altă naționalitate, căci o să vă treziți că sunteți singurul prost care aplaudă.
