Când ai adus în fața altarului cinci neveste, de s-au săturat și ofițerul Stării Civile, și taica popa să-ți tot spună despre cum statul ocrotește familia, iar Dumnezeu binecuvântează pe bărbatul și femeia sa, cu condiția să nu divorțeze la foc automat, înseamnă că ai, ca om, o problemă. Când schimbi partidele ca pe șosete și ieri îi scuipai pe comuniști, pentru ca azi să te pupi cu ei pe gingii, înseamnă că ai ca om politic o problemă. Domnul Tăriceanu se încadrează în ambele categorii. Pentru el, schimbarea nu mai e demult obiectivul politic lăudabil cu care Convenția Democratică venea la guvernare, ci un mod de a fi. Ca să-i fie lui bine și la vară cald, Călin, cvintet de neveste, schimbă orice. Schimbă nevastă, schimbă tabără politică, și probabil îți schimbă și ruble, dacă ai la tine bancnote mari.
Cine s-ar fi putut gândi că veșnic tânărul Tăriceanu, omul care în 2004 devenea charismaticul premier al Alianței DA și unul dintre cei mai împătimiți adepți ai ideii europene, o să ajungă azi, după doar 13 ani, unul dintre cei mai mari inamici ai ei? Dacă i-ai fi spus, acum un deceniu, cuiva că Tăriceanu va cere într-o zi renunțarea la cooperarea cu UE, te-ar fi privit ca pe un nebun și ți-ar fi zis ”Fugi, domnule, de aici. Tăriceanu? Poate Vadim sau Iliescu.” Dar uite că nu trebuie să fii naționalist sau stalinist cu ștate vechi ca să ajungi să-ți pută Uniunea Europeană. E suficient să ai o foame grozavă de bani și niște dosare penale ca transformarea să aibă loc. Iar conu Tăriceanu le are pe amândouă. El ar vrea să ne dea Europa bani mulți, dar să nu-i întrebe nimeni, pe el și pe ceilalți politicieni, ce fac cu banii ăștia, ce vile-și trag, ce mașini de lux își iau, ce blănițe și ce apartamențele le cumpără nevestelor sau amantelor. În plan politic, Tăriceanu vrea să fie precum a fost și-n plan sentimental: și cu anumite organe-n fundul duduii Europa, dar și cu sufletul în Raiul capitalist. Și Dumnezeu o mai închide ochii la giumbușlucurile erotice ale acestui Casanova de APACA, dar domnii din Comisia Europeană n-au de gând s-o facă: România lui Dragnea și Tăriceanu ori respectă angajamentele, ori zboară din UE.
Dar poate tocmai asta își doresc acești Vulpoiul și Motanul ai politicii românești, într-o țară cu milioane de Pinocchio ușor de duși de nas: să scăpăm de UE, pentru ca ei și ciracii lor să poată fura nestânjeniți. N-o să mai fie fonduri europene, așa și? Alea oricum nu puteau fi furate, și apoi n-o să mai fie fonduri europene, dar ați văzut bugetul României cât e de mare? Poate să sature armate de termite, de secretare, de nepoțele și de rubedenii pesedist-aldiste și n-o să mai întrebe nimeni cine și pe ce a tocat banii. Și poate ăsta e și motivul pentru care, de ani de zile, tovarășii din PSD și ALDE ne servesc aceeași supă reîncălzită: ce ne-a adus nouă UE? Ce ne dă nouă Occidentul? Suntem niște colonii pentru ei, ne impun nouă străinii ce să facem, în țărișoara noastră? Dacă vedem câți români erau entuziasmați că intrăm în UE, în 2007, și câți mai sunt aici, remarcăm o scădere dramatică. Este rodul propagandei deșănțate făcute de fripturiștii lui Ponta, Dragnea, Tăriceanu și Voiculescu, ani de zile, pe toate canalele media – iar fantoșa cu Soroș e doar cea mai recentă manifestare a acestei propagande, care-l unge pe suflet pe un tovarăș de la Răsărit, numit Vladimir Putin.
Nu cred însă, cum i-am auzit pe mulți spunând, că Tăriceanu ar fi o coadă de topor a propagandei rusești în România – deși cererea lui de retragere a trupelor românești din Irak, făcută chiar când era premier, ar putea fi interpretată în acest sens. Dar pentru a fi trădător îți trebuie un ideal, o cauză, îți trebuie convingerea că, de fapt, nu-ți trădezi țara, ci îi faci un bine, o salvezi, asta este crezul trădătorilor din toate timpurile. Or, domnul Tăriceanu n-are nimic din toate astea, el are doar un dosar penal cu multe milioane de euro date șpagă și de-aia-i țâțâie curul. El nu e un trădător autentic, nu e un Iuda sau un Brutus, e doar un trădicean mărunt, care vrea să ne lase UE în pace cu MCV-ul ei cu tot nu ca să arunce România în brațele Rusiei, ci ca să scape el de tinicheaua de penal. Păi, pui un caz: dacă se devorțează și de-a cincea nevastă, cine-l mai ia pe el așa, cu cazier?
