11:15 Bună dimineaţa, dragă jurnalule! Iată-mă, eu sunt, truditorul întru frumos care te înnobilează în fiecare zi cu gânduri de o măreţie princiară. Iartă-mi modestia fuegoiană, dar nu mă pot exprima altfel decât în triluri verbale care mustesc de înţelepciune. Acum, te rog să-mi faci două ochiuri, iar unul să fie căprui!
11:45 Îmi iau prosopul cu „Fuego Vs Hruşcă = 1- 0” şi mă duc la baie. Mă privesc în oglindă şi emoţia redescoperirii mă copleşeşte: Doamne, mai există, oare, pe lumea asta roasă de talazurile invidiei un trup de om, în afară de al meu, în egală măsură de frumos şi ca femeie, şi ca bărbat? Cine, Naomi? Bendeac? Mă faci să râd, Doamne, şi ştii că eu nu râd decât la glumele Tale.
12:30 Apropo de Bendeac, strădaniile lui în a-l imita pe Fuego sunt de-a dreptul înduioşătoare. Cred că aşa-l privea şi Iisus pe Robert Powell în 1977, când a apărut filmul lui Zeffirelli. Cu blândeţe şi condescendenţă divină. Bendeac, Fuego să te ierte că nu ştii ce faci!
13:00 -18:00 Mă întorc în mine însumi, dragă jurnalule, să văd cum lumina din sufletul meu se revarsă în fluviul veşniciei şi, când colo, ce să vezi? Găsesc în mine o fărâmă de amintire despre cum mi-am ales eu numele Fuego. Iată deci: Am scris 50 de cuvinte spaniole pe tot atâtea bileţele şi le-am introdus în pălărie. Apoi, cu ochii închişi, am tras, rugându-mă proniei cereşti să-mi hărăzească numele cel mai potrivit firii şi talentului meu. Ce pică, aia rămâne, mi-am zis. A picat „Maricón”. Apoi „Culo”. Apoi „Mierda”. Apoi „Puta”… Apoi, m-am uitat, am scotocit şi am tras fără să vreau „Fuego”.
19:25 Un gând: Dacă la începutul concertului pe colega mea de scenă o cheamă Irina Loghin, la sfârşit n-ar trebui s-o cheme Irina Logout?
20:00-22:00 Cu ocazia Sfintei Zile a Muncii, le dedic fanilor mei din lumea întreagă colindul „Împodobeşte, mamă, bradul”. Şi-ncodată, şi-ncodată, şi-ncodată…
23:00 Dă, Doamne, să uite toată lumea că mă cheamă Paul Surugiu.
