După lupte seculare care au durat două săptămâni, un drapel uman și muuuulte luminițe de 7 wați, dreptatea a triumfat: cei doi elefanți trimiși de Dragnea să-l scape de pușcărie și să calce în picioare tot ce însemna stat de drept în România și să ne-nvețe ce-nseamnă statul de drepți, au fost împușcați. Culmea, Ciordache deputatul a lins frumușel unde scuipase Ciordache ministrul și a votat pentru respingerea ordonanței, alături de toți ceilalți șobolani prinși la înghesuială.
Nu știu dacă l-ați citit pe Eugen Jebeleanu – că de Hannibal sigur ați auzit – e ăla negru, de respira greu prin mască – dar când am văzut elefanții ăia zăcând în Parlament, mi-am adus aminte de poezia aia mișto din liceu, care e al naibii de actuală chiar acum, evident, într-o versiune nițel adaptată pachidermelor contemporane:
Nimeni n-avea ceea ce Dragnea avea:
superba mârlănie
și elefanții
și ordonanțele lor sfărâmând vertebrele
Carpaților albiți de spaimă.
Călca (justiția în picioare)
de-abia să se audă, peste stânci
și s-auzea în lume și
nimeni numai văzuse trompetele
dă marmură și aur ale acestor jivine.
ȘI NU NE-AU ÎNVINS!
