Pentru că acuză dureri în fund față de protestatarii din Piața Universității, Traian Băsescu suferă primul tușeu rectal adevărat din cariera sa de politician. Doctorul Arafat, care îl consultă fără să-l anestezieze, îl întreabă ce crede că i-a găsit în dos, folosind celebra expresie „ghici ghicitoarea mea?!”. Pentru că nu ghicește din prima și pentru că durerile în fund nu sunt de ignorat, președintelui i se prescrie un supozitor. Mult mai târziu, peste câteva luni, acest supozitor misterios apare într-o fotografie de interior din Cotroceni. Cei grăbiți și amatorii de mistere à la Agatha Christie au crezut că e un glonţ!
După al enșpelea guvern Boc, MRU preia frâiele executivului, în speranța că va reporni inima României. Evident, nu reușește, iar guvernarea se termină brusc și avea să anticipeze eșecul genial de la alegerile din decembrie. Păi, dacă nu folosiți corect drăcia ăia cu electroșocuri… Urmează micul Führer.
După eșecul MRU, micul Ponta trece la guvernare, având în minte sloganul „Eu când vreau să Führer, Führer!”. În câteva săptămâni, trece ICR-ul în subordinea Parlamentului, trece Monitorul Oficial în subordinea sa și dă nu știu câte ordonanțe de urgență. Victore, nu urlai mătăluță că Guvernele Boc a guvernat numai din OUG-uri?
Pe la începutul lui 2012 Adelu primește vestea că trebuie să fie student din nou, numai că la altfel de facultate. Decât doi ani că e și el bătrân, bolnav și fără vitamine. Inițial, noi am crezut că o să-i placă, de aceea l-am ilustrat într-o uniformă adecvată. Se pare însă că Ady a făcut un atac de panică și, câteva luni mai târziu, își punea fularul Burberry de gât.
Revista Nature crede că premierul Victor Ponta și-a plagiat masiv lucrarea de doctorat. Șeful Guvernului respinge categoric această afirmație, demonstrând că doar o mică parte a lucrării sale a fost furată de prin vecini: vreo două treimi, restul l-a făcut el! Mă rog, nu chiar el, ci negrișorii pe care i-a pus la treabă. Ministrul Învățământului, dorind să dea o pildă elevilor și studenților, desființează Comisia care analizează furăciunea lui Ponta. Apoi, declară că plagiatul este corect, câtă vreme nu s-a găsit nicio greșeală gramaticală în text. Ministrul de Interne susține, relaxat, că și Aristotel a plagiat, ce mama dracului?! În consecință, ministrul Turismului îi acuză pe greci pentru inventarea plagiatului, iar Angela Merkel amenință statul elen că le taie toate fondurile. Și tot acest scandal pentru doar câteva sute de pagini!
Cu totul neobișnuit pentru un căpitan de cursă lungă, Traian Băsescu intră pentru a doua oară la apă în cursul aceluiași an, 2012: de data asta este suspendat. Din păcate, în corabia pedelistă n-a mai rămas niciun marinar credibil care să strice „om la apă!”– șobolanii au sărit la timp peste bord, înotând către bărci mai uscate, în cala cărora sunt bogății adunate de cotoiul Felix. Nici dacă ar fi vrut, SMURD-ul lui Arafat n-ar mai fi putut face nimic: Băsescu se scufundă încet, dar sigur. La suprafață mai rămân doar paharul cu whisky și telefonul cu misterioasa tastă 3, unde președintele sună când are nevoie de anumite servicii. Pare în continuare sigur pe el, dar la o privire mai atentă se descoperă că are turul pantalonilor ud. Fără să fi căzut sub masă!
Bucurie mare în USL. Tiranul este suspendat, iar Crin și Antonescu jubilează. Cum știu ei mai bine. Ca niște copii
Suspendarea lui Băsescu determină geneza unui nou conducător, flasc și de calibru mic – după cum se poate vedea și-n poza alăturată, unde apare fără chiloți. E tolănit într-o rână, părând să lenevească așa de-o eternitate. Dumnezeu-Felix vrea însă cu tot dinadinsul să-l ungă președinte, așa că-i întărește duhul slab cu câteva sute de emisiuni în prime-time. Sfântul Badea și Serafimul Gâdea au grijă ca porunca Dumnezeului Felix să fie îndeplinită întocmai, precum în cer așa și pe pământ. Crin iese președinte, prin urmare familia lui politică, compusă din ceva mazăr și mai mult fazăr, poate fi fericită. E un pas mic pentru om, un pas mare pentru Tulcea.
Când vorbește, Andrei Marga folosește un limbaj care ne arată că bătrânul filosof-șef la ICR a moștenit puține de la Habermas, Hegel sau Platon. De fapt, educția lui s-a făcut în agora românească prin care s-au perindat de-a lungul vremii adevărați maeștri ai limbii de lemn: Ceaușescu sau Iliescu, ca să dăm doar două exemple. Oricum, opera lui Marga îi face pe cei doi înaintași să pară simpli amatori. Păi, din toată strategia lui de reorganizare a ICR toată lumea a înțeles un singur cuvânt: „calorifer”!
Rămas singur-singurel în ditamai palatul, Crin Antonescu reușește performanța să fie un președinte interimar care nu vorbește decât despre el și are mai multe apariții decât un președinte plin. Pentru că are aere de dictator și pentru că îl folsește pe Becali drept vehicul electoral, nenorociții de la Academia Cațavencu îl numesc pe Crin „Dictatorul Cu Oaie”, sintagmă care se va consacra în spațiul public românesc, fiind mai virală decât bancurile cu Bulă.
Crin Antonescu ține un discurs briliant în fața unor emisari străini. Engleza lui este impecabilă, manierele așijderea. Administrația Cimitirelor confirmă că Titulescu a fost văzut întorcându-se în mormânt, de invidie. Tatăl și mama lui, adică Mazăr Ion și Fazăr Felix, sunt încântați.
Între timp, flașnetarul poporului, Dan Diaconescu, vrea să cumpere Oltchim, numai că se trezește că n-are cu ce. Se zvonește că a plecat la cerșit prin Europa. Se întoarce, firește, cu mâna goală și cu dantura la fel ca înainte. Adică deloc.
Și America a avut parte anul acesta de alegeri. Ba chiar alegeri parlamentare și prezidențiale, ca să fie tămbălău mare. Ce ne-a făcut cel mai tare să rădem? Nu Romney și discursurile lui, el a fost pe locul doi. Mai amuzante au fost televiziunile de știri americane care se chinuiau să producă ceva suspans ca să tragă de audiențe, deși toată lumea știa că Obama o să-i rupă metaforic mufa contracandidatului său republican. Să vezi prezentatori de toate culorile și sexele care tot încercau să ne convingă cât de strânsă e cursa și cât de important e rezultatul pentru SUA. Rezultatul: nu s-a schimbat absolut nimic, nici măcar în Congres.
Am avut parte și de nuntă prezidențială, că p-aia regală am văzut-o la alții. Fata cea mică a președintelui, și uite așa începe basmul, s-a căsătorit cu Syda. E clar că Eba n-a luat Syda din interes, ci din pasiune. Căci, nu-i așa, cin’ s-aseamănă s-adună!
Deși rezultatele la echipe erau conforme așteptărilor, proba de individual produce o surpriză de proporții: Traian Băsescu reușește o aterizare de nota 10, cade perfect în picioare și revine la Cotroceni. Președintele interimar își ia pernele la subraț și părăsește palatul pe șestache, folosind ușa din fund, a servitorilor. Apoi, pentru că așa prevede grila de vară a Antenelor, iese cu aplomb la răzbel, seară de seară, flancat de trupele de elită ale motanului: Gâdea, Ciutacu, Badea, Radu Tudor și restul.
Revenirea lui Traian Băsescu la Cotroceni are un puternic impact în trustul Intact. Vuvuzelelor le paralizează organul cogitării, gura. O liniște mormântală se instalează în studiouri. Agitatorii plâng în pumni, dau cu capul în pereți, își toarnă-n cap cenușă vulcanică. Radu Tudor, cândva o speranță a jurnalismului de investigație, jelește în fața oglinzii în care-și pregătește rolul. Rol serios, făcut pe bani, nu din plăcere!
Anul 2012 a fost tulbure pentru Marean Vanghelie. Și-a găsit liniștea pă persoană amoroasă, dar nu-i prea împlinit când vine vorba de evoluția lui în politică. Ca și noi, Marean se miră de ce n-a ajuns premier ori măcar un amărât de ministru pe probleme de economie și economate. Unde mai pui că-n Sectorul 5 a câștigat prea ușor, n-a simțit vreo provocare din partea vreunui alt partid. S-a impus USL-ul fără drept de apel, că doar e garanția vangheliană pusă din Rahova până-n Ferentari. Totul a devenit un mizilic pentru Marean și viața nu mai are testuri pentru el. Totu-i previzibil: va candida pentru postul de dictator suprem al Sectorului 5, va câștiga detașat, și ăsta-i va fi apogeul existențial.
George Becali intră în PNL. El va elabora o nouă doctrină a liberalismului, în care va îngloba atât sfaturile primite de la tăticul lui oier, cât și viziunile vărului Giovani.
După spankingul politic de la Angela Merkel, Ponta continuă să fie neastâmpărat. Face poante cu democrația.
Fără nicio legătură cu vreun eveniment anume din 2012, îi urăm lui Mircea tradiționala urare: Eium Aedab!
Pe Arena Națională are loc marea Adunare a USL. În toate colțurile țării oamenii se adună spontan pentru acest eveniment și sunt transportați după un orar bine stabilit în București- oraș pe care mulți dintre ei îl văd pentru prima dată, deci au cel puțin un motiv să fie recunoscători organizatorilor. Pentru calități pe care oricine le poate vedea cu ochiul liber , Crin Antonescu este reconfirmat drept eternul pretendent la Cotroceni, el declarând în acest sens că nu va avea somn până nu va dormi în patul lui Băsescu. Prietenos, Băsescu îi pregătește un pat în casa din Mihăileanu.
Nu știu cine e Victoria și de ce e anul ei, cert este că USL zdrobește orice formă de opoziție. Morțiii, viii, chiar și rromiii votează cu mic, cu mare, USL. Iisus Christor îi apare lui Liviu Dragnea în vis și-i bate obrazul: „nici eu n-am reușit să învii atâția morți, câți ai sculat tu, pentru votare, în Teleorman!”. Patriarhul Daniel nu intervine în această dispută, ocupat fiind cu clădirea Catedralei Miluirii Neamului.
După ce s-au înjurat ca la ușa cortului, direct sau indirect, Băsescu declara că nu înghite porcul, iar Ponta, că nu poate să coabiteze, cei doi îngroapă securea războiului, la suprafață, în caz că au nevoie de ea rapid, și semnează ditamai acordul de coabitare. Că doar așa e normal în orice țară civilizată.
VA URMA
Citește și
