Deci, te-ai născut în România şi doreşti să devii patron, stăpân pe propria ta afacere şi, probabil, proprietar. Sau, mai rău, ai venit să investeşti în România, bântuit de aceleaşi infame gânduri… Pregăteşte-te ca statul român să-ţi dea o mână de ajutor să devii ceea ce nici nu gândeai şi mai mult decât atât: pauper pe viaţă. Nu ţi-a spus nimeni că proprietatea, deşi acum garantată de Constituţie, este un moft, băi, burghezo-capitalistule? La cules căpşuni, cu tine! La anul avem alegeri, băi, contribuabilule! Ai câștigat cinci lei? Sunt ca și cum ar fi patru. Ce să faci cu trei lei, mă întrebi? Dar doi lei nu-ți ajung, băi, hămesitule? Ia d-aici un leu și zi mersi că nu te-am încadrat la evaziune fiscală!
* Cred că fiecare angajat român plăteşte, anual, echivalentul a aproximativ 300 de euro numai pentru a acoperi ineficienţa intreprinderilor statului (fabricile de sinecuri) sau privatizate cu japca, care nu-şi plătesc, n-au plătit şi nici nu vor plăti vreodată datoriile către buget – la care se adaugă şi banii devalizaţi de la buget de către apropiaţii guvernanţilor, indiferent de guvernare (în caz că ați uitat devalizarea Bancorex). Banii aceştia ne sunt scoşi din buzunar nu din motiv de „eu îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul”, ci pentru a-și cumpăra politicienii „pacea socială” și a asigura bunăstarea grupurilor de interese care sponsorizează campanii electorale. Iar la anul avem din nou alegeri. Stă și bietul politician cu ștampila lui Damocles deasupra capului. Și când se uită cine votează să ajungă el la guvernare: numai bugetari, pensionari și asistați publici, ce să facă? Începe să se gândească și la contribuabil, la cum să-şi vâre mâna adânc-adânc în buzunărelul lui, să-și poată plăti votanții. Că, exact așa cum contribuabilul ar vrea să aibă un serviciu, și politicianul dorește unul. Şi-atunci propune o scumpire, un impozit nou, o taxă, aşa cât să poată fi scos cu faţa curată până spre alegeri, cât să poată spune electoratului care contează: v-am dat, v-am dres.
* Așa că și cu noul Cod Fiscal, care marchează renașterea în consens a noului USL (care trăiește, fură de la noi), tot pe spinarea persoanelor fizice mută grosul impozitelor. Cresc taxele plătite de persoanele fizice pentru locuințele deținute și de către persoanele fizice ce desfășoară activități independente, profesii libere sau ce obțin venituri din drepturi de autor – c-așa s-au gândit politicienii c-ar fi frumos să-și ajute sponsorii de campanie și să nu le impoziteze lor blocurile de birouri, ci amărăștenilor locuințele.
* Mie-mi place că politicienii ne vorbesc despre relaxare fiscală în timp ce ne măresc impozitele și de 20-30 de ori. Mă rog, la ei totul este o relaxare, inclusiv la serviciu se duc relaxați. Plagiază relaxați, mint la fel, fură așișderea. Ce concluzie pot să trag de aici? În primul rând să-mi fie rușine: n-am secretară cu doctorat ca Generalul Izmană al Interesului Național. Și nici uzină de făcut doctorate pe bandă rulantă cum se fac „Pawasonicele” în Taiwan. De fapt, n-am nici secretară. Am trăit degeaba. Mă-ntorc din concediu și-mi propun vreo două chestii: unu' – să devin doctor în a nu-mi mai plăti taxele și impozitele (că oricum merg pe tot felul de sporuri salariale la diverși "doctori", adică pe furăciuni); și, doi: să devin doctor în vacanțe și concedii precum klanul Klaun Iohannis, să forțez și eu plajele din Madeira și Neptun și să cer azil la Cotroceni. Zic să îmi anunț din timp candidatura la președinția României. Sau, dacă aveți nevoie de un prim ministru, ceva, promit să-mi plagiez și eu un doctorat. O “Teslă de Odulcorat”, să fiu în spirit cu mărcile piratate.
* Din țurțurii și promoroaca de pe sediul DNA am înțeles că Victor Ponta s-a prezentat acolo și “a spus tot adevărul”. Ca acela recent – cum că ar fi votat noul Cod Fiscal pe 24 iunie pe când se afla la Stambul să-și opereze centrul gândirii (aka piciorul). Deci există vot prin corespondență, numai noi nu știam și ne agitam degeaba!
