După atentatele teroriste din ultima vreme spaima le-a intrat multora în oase şi nu trece zi să nu vedem, la televiziuni şi prin ziare, ştiri de genul „Şoc: România, în pericol?” sau „Rămâi prost dacă nu citeşti: ce cred teroriştii despre România”. Noi vă sfătuim să staţi liniştiţi la locurili voastre, tovarăşi, că nu se întâmplă nimic. Şi, ca să vedeţi că nu vorbim doar aşa, ca să ne dăm şi noi cu presupusa, iată şi câteva motive pentru care teroriştii nu vor călca prin România nici măcar în vacanţa dintre două atentate.
1. În primul rând, ca să vină în România, arăbeţii ar trebui să ştie unde se află. Cum ultimii arabi care au mai călcat pe aici fac parte din generaţia lui Arafat (Raed, nu Yasser) se plimbau prin maşini cu 12-B-ul cu „fata romana dragalasha” e puţin probabil că noile generaţii de islamişti să fi auzit măcar de ţara asta. Că Dracula nu mai avem, Ceauşescu nu mai avem, Nadia e în State, Hagi s-a îngrăşat, de cine să mai audă?
2. Chiar dacă aud de România şi vor să declanşeze un atentat aici, arabii se vor documenta mai întâi, nu? Din fericire, toate hărţile pe care se bazează ei sunt occidentale, iar occidentalii încă n-au aflat că Bucureştiul nu e Budapesta şi Budapesta nu e Bucureşti, aşa că pe absolut toate hărţile lor capitalele astea sunt puse invers. Prin urmare, arăbeţii se vor duce la Budapesta şi vor arunca în aer nişte unguri, convinşi că sunt români. Să-l văd eu pe ăla căruia nu-i place scenariul ăsta!
3. Dar să zicem că geografia nu îi va încurca şi vor ajunge să atace, totuși, România. Va fi suficient însă să vadă prin ziare ştiri-bombă despre performanţele lui Raed Arafat ca să se răzgândească. „Ia uite, frăţică, vor spune, noi avem deja un arab care face ravagii prin țară şi nici nu ştiam. Unde mai pui că nici nu mai trebuie să consumăm explozibil şi muniţie, că Arafat îi omoară cu avioanele şi elicopterele lor”.
4. Eliminăm și impedimentul Arafat. Teroriştii vin în ţară şi încearcă să ia cu asalt o redacţie, la întâmplare. Când vor vedea însă ce exemplare sunt prin presa românească, un Gâdea, un Badea, o Creţuleasca, un Cristoiu etc, o să-şi ia rapid tălpăşiţa, urlând: „Ahmed, hai s-o tăiem d-aici, că ăştia-s mai talibani ca noi!”.
5. Bun, nu merg la redacții, că au fumat deja varianta asta în Franța, şi se decid să comită atentatul în RATB. O să şi-o ia rău de tot chiar din primul autobuz, de la hoardele de pensionari ce vor tăbărî asupra lor. Dacă scapă de pensionari, tot nu vor putea plasa bomba, întrucât tradiţionalul miros de transpiraţie îi va doborî. Păi ce, numai arabii au bombe, noi n-avem şi noi arme chimice?
6. Să admitem că, în cele din urmă arabii reuşesc să plaseze bomba, nu contează unde, şi aşteaptă să explodeze. Staţi calmi, nu va exploda niciodată, pentru că o şatră de ţigani a pus ochii pe ea şi, până să spună arăbeţii „Allah Akhbar!”, bomba e deja dezamorsată, dezmembrată şi vândută la REMAT, alături de două capace de canal şi o fabrică de rulmenţi.
7. Dezorientați, bătuţi măr, căcaţi pe ei, teroriştii decid să părăsească imediat România şi fură o maşină. Ghinion!, cum ar zice un clasic în viaţă, pentru că sunt 99,99% şanse ca maşina respectivă să aparţină unui cocalar, deci e imposibil ca arabii să ajungă cu ea prea departe. Lăsăm deoparte maneaua dată la maxim, dar voi aţi încercat vreodată să conduceţi cu un tencălău de cruci, iconiţe, lănţişoare, odorizante lipite pe parbriz?
