Cu ajutorul IA, am încercat să creăm o imagine a României așa cum va arăta ea peste 65 de ani, când va ieși la pensie. Și cum s-ar descurca politicienii noștri în acea epocă, dacă ar fi, Doamne ferește, să-și continue cariera politică și în acele timpuri. Iată ce am obținut.
Este 03 septembrie 2090. Nicolae „Panou” Ciucă se trezește plin de voie bună și-și dă cu apă rece pe față. Apoi domină apa ca să se răcorească. Este o apă virtuală. Adică are virtuți necesare unui candidat la președinție. Pentru că, de 65 de ani, Ciucă al nostru candidează la cea mai înaltă funcție în stat. S-a obișnuit. Panourile cu În slujba țării sunt mai dese decât copacii. Acum sunt panouri cu imagini care se succedă: Ciucă la baie, Ciucă plimbându-se cu drona, Ciucă conversând în engleză cu un robot de bucătărie. Datorită Inteligenței Artificiale, nu mai spune Ăăăăăăăă… Spune Iiiiiiiii! Uneori și pentru că se înțeapă cu baioneta cu care se scobește în dinți, obicei păstrat din armată. Este în continuare președintele Partidului Național Liberal care se află de 65 de ani în alianță cu PSD. Aceste două partide au rămas neschimbate (vă închipuiți cum trebuie că put… să nu te schimbe nimeni…), doar doctrina lor este acum una comună: „Trebuie să fii imbecil să pleci de lângă sacul cu bani”.
Trecem în alt cartier. Îl găsim pe Marcel Ciolacu care stă de 65 de ani la coadă la aceeași covrigărie. Fotoreporterii vin, îl fotografiază și pleacă, dar el rămâne acolo așteptând noile generații de fotoreporteri. Este tot prim-ministru, pentru că Ciucă a uitat pe cât au făcut înțelegerea cu rotativa și, oricum, nu are timp pentru că oprește toți trecătorii și-l întreabă pe fiecare: „Nu vrei un panou?”. Marcel este însoțit tot de Olguța care și-a schimbat doar coafura, întrucât i-a căzut tot părul. Și dinții. Și obrajii. Și pleoapele. În rest este aceeași. Covrigii sunt acum tari ca piatra, dar cu noile tehnologii, pot fi înmuiați. Un trecător îl vede pe Ciolacu și-i vorbește. Este cam bâlbâit: „Muie… muie… muieți-s pos… posmagii?” Ciolacu îi răspunde în vasluiana veche: „Ba pe-a mă-ti!”. De fapt, nu răspunde el, ci avatarul lui. Care nu are bacalaureatul.
Mai departe o vedem pe Șoșoacă. A urmat o cură de slăbire în toți acești 65 de ani, reușind să scadă în greutate cu peste 0,230 de grame. Cum spune și ea, e un început bun. Acum nu mai poartă botniță, poartă o vuvuzea lipită direct pe gură. În viitor, libertatea cuvântului a devenit libertatea vuvuzelei. Șoșoacă nu mai trebuie să se deplaseze până la Bruxelles, urletele ei se aud până acolo, chiar dacă se găsește în balconul casei sale.
Puțin mai departe este și Mircea Geoană. O vrăjitoare a făcut în așa fel încât, din patru în patru ani, pentru o noapte, este președinte. Fiind cam bătrâior, Mihaela dragostea mea i-a băgat în cur un GPS ca să-l poată găsi ori de câte ori Mirciulică pleacă în campanie electorală. Curând, va fi numit secretar general adjunct la noul NATO – Nătângii Adună Toate Orătăniile. „Trebuie să ne facem corect treaba”, spune el, demonstrând pe viu cum trebuie să te lași pe vine, să te scremi și apoi să te ștergi cu hârtia augmentată.
Nu mergem mult și-l găsim pe Ion Iliescu. I-a îngropat pe toți și se întreabă cine, când îi va veni timpul, adică peste 2000 de ani, îl va îngropa și pe el. Deși nu-și face griji. O să cheme minerii, că ăștia au experiență cu subteranul. Lângă el, un câine dă din coadă. Iliescu se pleacă și-i spune cu afecțiune: Mă, animalule! I-a vorbit în rusă, pentru că în viitor toți câinii vor mânca din putini.
La mică distanță dăm peste Crin Antonescu. Înaintăm tiptil să nu-l trezim din somn. Și-a pus ceasul să sune pe 30 septembrie 3030. Nu are rost să-l sculăm ca să ne certe că am votat cu liberalii.
În zare îl zărim pe domnul Adrian Năstase. Numără ceva. Credem că sunt bani. Ne apropiem. Nu. Sunt ouă. Își numără ouăle. Lângă el se află Victor Ponta care-l ajută la numărat: Unul mie, unul ție. Apoi își aduce aminte de socrul Ilie Sârbu căruia Năstase i-a zburat un ou la o partidă de vânătoare, și reia. Unul mie, unul ție, unul lu’ socru Ilie. Năstase nu este de acord. În 2090 ouăle sunt foarte scumpe, mai scumpe decât un Fabergé. Ale lui. Pentru că a făcut de două ori pușcărie și știe că fără ouă nu te descurci acolo. Încă este vie în memoria tuturor fraza epocală cu care a rămas în istoria parlamentară: Unii mai mici o au mare, alţii mai mari o au mică. Curat!
Dar cine este acolo, pitit după o inteligență artificială care se identifică cu o inteligență peste media umană? O, este Rareș Bogdan! Și-a făcut câteva operații estetice minore: și-a schimbat obrajii, cheliuța și pielea de pe buci. A, da, și și-a pus silicoane ca să-i stea batistuța mai bombată. Este adâncit în citirea zguduitorului roman Capra cu trei iezi, studiind la doctoratul pe care nu are după ce să-l plagieze. Dar titlul lucrării de doctorat îl are: Ciucurii și ciucălăii lui Ciucă și efectele lor secundare asupra berii Ciucaș.
Cum bine spune o reclamă: Viitorul e sonat bine!
