„Problema cu socialismul este că în cele din urmă rămâi fără banii altor oameni”, spunea, prin 1976, Margaret Thatcher, cea care, de ieri încoace, s-a dus, după cum s-ar spune în dulcele clișeu jurnalistic, să se lupte cu sindicatele îngerilor din Rai. Mulți au citit și au înțeles ce a zis cea căreia i se spunea Maggie, Doamna de Fier, alții doar s-au hăhăit, urmând ca, ulterior, să declare că Thatcher a fost un model pentru ei.
E vorba, desigur, de comandantul suprem al navei epavei numite România. La o adică, n-am înțeles niciodată fetișismul lui Băsescu de a se gudura pe lângă marile figuri ale conservatorismului sau liberalismului clasic. Ba e un admirator al lui Reagan, ori a avut-o drept model pe Thatcher, ba vorbește, în timpul unei invitații la London School of Economics, despre Hayek. Una peste alta, e ca și cum ai vedea tot timpul un bețiv care umblă cu sticla de coniac în sacou, dar spune, în gura mare, că el bea doar apă plată cu lămâie. Ceva parcă nu se leagă, mai ales că poți să-i simți, de la distanță, damful de alcool.
Au trecut nouă ani de când matrozul a tot cântat placa despre trecerea la dietă a statului obez (mai abitir din 2010 încoace), dar, din partea lui și a oamenilor săi, n-am văzut niciodată așa ceva; exceptând, desigur, niște măsuri pompieristice. Carevasăzică, în timp ce ne vindea gogoşi că o admiră pe Doamna de Fier, Băse o băga, taman pe ușa din față, nici măcar pe cea din dos, pe madam Nuți Udrea, doamna de fiere din anturajul său, expresie a statului obez cu Vuittoane și Vertuuri ascunse până și-n șosete. Așadar, domnule Băsescu, să știți că austeritate nu înseamnă doar să treci de la patru cuburi de gheață la trei.
Exclusiv online
