De la o vreme încoace, gura ministerului Culturii și a Guvernului nu mai tace; asta măcar atunci când vine vorba despre sedii de muzee ori biblioteci, cum este acum și cazul Bibliotecii Naționale, pe care, cel puțin până acum ceva vreme, câțiva miniștri ar fi vrut să pună mâna. Întreaga poveste, pe momentele subiectului, o puteți citi mai jos, în descrierea Elenei Tîrziman, directoarea generală a Bibliotecii Naționale Române.
Reporter: După scandalurile de la ICR, Muzeul Țăranului Român sau Biblioteca Pedagogică din București, a venit rândul Bibliotecii Naționale. E clar că guvernarea Ponta nu e cea mai cinstită sau competentă, dar oare vrea să fie și cea mai incultă?
Elena Tîrziman: Nu știm dacă e incultă, dar cu siguranță e iresponsabilă față de instituțiile culturale care reprezintă România în țară și în lume. Este foarte posibil ca Guvernul să fi semnat HG 862/2013 în necunoștință de cauză, pierzând din vedere faptul că împrumutul extern pentru terminarea sediului din B-dul Unirii nr. 22 a fost cu adresă unică, exclusivă, pentru obiectivul de investiții „Biblioteca Națională“.
Dacă tot discutăm despre sediul Bibliotecii Naționale, ați putea să ne povestiți, pe momentele subiectului, cum a început și în ce stadiu este conflictul dintre dumneavoastră și Ministerul Culturii? Am ajuns la punctul culminant, ori suntem tot la desfășurarea acțiunii?
În 2013 a fost inițiat „discret“, de către Ministerul Culturii, acest proiect de HG, fără consultarea Bibliotecii Naționale, destinatarul exclusiv al clădirii. Deși în Nota de fundamentare care stă la baza HG-ului 862/2013 se afirmă că au fost consultate părțile interesate (Biblioteca Națională fiind una dintre ele), acesta este un neadevăr. După publicarea HG 862/2013 în Monitorul Oficial, în noiembrie 2013, Ministerul Culturii a invitat cele două comisii înființate pentru punerea în aplicare a HG (în fiecare dintre cele două instituții) să semneze protocolul de predare-primire chiar în ziua în care expira termenul de punere în aplicare a actului normativ. Asta cu toate că, în acest timp, Biblioteca Națională a notificat ministerul de două ori asupra necesității stabilirii modului de lucru al comisiilor. HG 862/2013 în sine este neclară, cere un efort „semiotic“ susținut, pentru a înțelege despre ce „realitate lingvistică“ e vorba. Nu se spune CE spații revin Ministerului Culturii și CE spații revin Bibliotecii Naționale, ci doar CÂT revine fiecăruia. „Pe teren“ mergând, biblioteca a aflat că este vorba, în fapt, de aproximativ 65% din spațiile publice, situate la parterul și mezaninul clădirii, unde sunt atât zone de expoziții, conferințe, internet, socializare, cât și zone „clasice“ de bibliotecă – zona cataloagelor, zona de lecturi libere. Documentele preluării spațiilor au fost puse la dispoziția bibliotecii, după repetate solicitări și adrese scrise, abia la finele lunii ianuarie 2014. Refuzul comisiei Bibliotecii Naționale de a semna, „în alb“, protocolul de predare-primire a spațiilor, fără anexele care conțin lista detaliată a spațiilor și fără confruntarea planurilor cadastrale cu realitatea de pe teren, s-a soldat, în scurt timp, cu amenințări din partea ministerului că biblioteca va fi dată în judecată pentru că tergiversează punerea în aplicare a HG.
În concluzie, suntem în plină acțiune, iar ministerul și guvernul ne-au făcut să avem un bun antrenament în acest sens, în ultimii 12 ani… Sperăm însă că deznodământul nu e departe și că el va fi unul fericit, în favoarea oamenilor, care au dreptul la o bibliotecă națională de nivel european.
De ce credeți că i-a cășunat ministerului pe sediul dumneavoastră? Să fi simțit vreun rechin imobiliar sânge proaspăt de afaceri?
S-ar putea spune că e o clădire care a stârnit multe „iubiri“ – vezi Adrian Năstase (2002), vezi Silviu Prigoană (prin 2009) și, mai nou, toți miniștrii culturii din 2012 încoace. Dar clădirea „știe“ că este a bibliotecii și a publicului ei…
Acum doi ani Ministerul a ocupat patru etaje din Corpul Aulă. Ce fac oamenii ministerului acolo, citesc literatură clasică, joacă bingo, ori de-abia așteaptă să-și monteze niște aparate de păcănele după ce își fac hatârul?
Angajații ministerului au marele privilegiu de a intra zilnic într-o bibliotecă națională, în drumul către propriile birouri, și de a se bucura gratuit, la fel ca oricare alt om care frecventează biblioteca, de expozițiile, conferințele și spectacolele care au loc aici, de un loc în care pot citi o carte, în care pot consulta e-mailul. Biblioteca Națională e un loc pentru oricine, dar nu pentru orice.
Oamenii din minister vă acuză de faptul că nu sunteți în stare să administrați spațiul BN. Ne puteți da câteva exemple de evenimente organizate de dumneavoastră acolo, să ne facem și noi o idee?
În cei aproape doi ani de funcţionare în noul sediu, la Biblioteca Naţională au avut loc mai bine de 300 de evenimente culturale, ştiinţifice, profesionale şi educaţionale (simpozioane, conferinţe, work-shop-uri, expoziţii, lansări de carte, spectacole de teatru, dans şi operă, concerte etc.), naţionale şi internaţionale.
Mai bine de 200 de asociaţii, edituri, şcoli, licee, universităţi, teatre, muzee, institute, biblioteci, arhive, instituţii ale administraţiei centrale şi locale (ministere, primării), centre culturale și ambasade etc. au stabilit parteneriate şi au organizat evenimente în colaborare cu Biblioteca Naţională. Câteva zeci de artişti plastici, români şi străini, au fost prezenţi în expoziţii individuale şi de grup, la fel, câteva mii de elevi şi studenţi au găsit în Biblioteca Naţională un partener şi o gazdă primitoare pentru diverse ateliere şi cercuri de creaţie, seminare şi work-shop-uri, conferinţe şi dezbateri, expoziţii şi spectacole. Evenimentele sunt pe site-ul nostru, www.bibnat.ro.
În 2014, în schimb, din cauza situației create prin apariția HG, numărul de evenimente organizate de bibliotecă în primele trei luni a fost cu 60% mai mic decât cel de anul trecut.
În ultima vreme Ministerul Culturii nu s-a mai preocupat de proiecte culturale, ci mai degrabă de unele imobiliare. Dacă așa stau lucrurile, nu mai bine l-ar fi comasat Victor Ponta cu ministerul Economiei?
Domnul Andrei Pleșu a scris de curând un articol în care sugera diverse modalități temerare/absurde de combinare și comasare „contra naturii“, de tipul Muzeului Omului din Paris comasat cu Muzeul Țăranului Român etc. Fatalmente, instituțiile inventate de oameni pentru a răspunde la diversele probleme ale vieții lor în societate au un domeniu bine definit de acțiune și intervenție. Nu tot ce pare posibil este și de folos.
Barbu și Gigel-Sorinel au plecat, vă puneți mai multe speranțe acum în Kelemen Hunor? Cine știe, poate reușiți să-l momiți cu niște cărți în maghiară scoase la rafturi și cu un kurtos…
Am recitit de curând pe internet intervenția din 2009 a domnului ministru Kelemen Hunor, față de propunerea domnului Prigoană privind mutarea Parlamentului în clădirea Bibliotecii Naționale: „Eu îi recomand domnului Prigoană să meargă până la Londra, până la Paris și să se uite la instituțiile culturale și la clădirile în care funcționează acestea în Uniunea Europeană. E frumos să vorbești, dar e important să știi și în ce lume trăiești. În secolul 21, să muți Parlamentul în locul Bibliotecii nu este o idee foarte reușită. […] în ceea ce privește clădirea Bibliotecii, ea a fost proiectată în așa fel încât destinația să fie o bibliotecă modernă, cu depozite, cu mecanisme de a transporta, de a depozita volume mari de cărți, iar lucrările de acum sunt duse în acest sens. România nu a putut, prin forțe proprii, de la bugetul de stat, să finalizeze această clădire în 20 de ani. Avem un acord de împrumut și noi încercăm să ne jucăm cu acest acord și cu soarta banilor și a investițiilor din acest acord absolut favorabil pentru România, căci abia peste 18 ani vom plăti ratele“.
La deschiderea oficială a Bibliotecii Naționale, în 23 aprilie 2012, domnul ministru Kelemen Hunor a întâmpinat publicul cu un călduros și entuziast: „Bine ați venit la inaugurarea Bibliotecii Naționale a României!“.
Să presupunem că ați scrie o carte despre acest întreg scandal: ce titlu i-ați da?
Parafrazându-l pe Popper, titlul potrivit ar fi: „Biblioteca deschisă și dușmanii ei“.
