Chiar dacă cifrele spun contrariul, în România celulele stem încă sunt privite de foarte mulți oameni cu circumspecție. Recent, a luat ființă ARABACS, Asociația Română a Băncilor Acreditate de Celule Stem, al cărei scop declarat este tocmai acela de a reglementa businessul, de a impune noi standarde, practici și bune maniere. Noi am stat de vorbă cu dr. Bogdan Ivănescu, președinte Stem SURE, cofondator ARBACS și realizator al emisiunii Dr. MIT de pe RTV, pentru a ne lămuri în privința băncilor de celule stem și a activităților pe care acestea le prestează.
Reporter: Cu ce se ocupă o bancă de celule stem? Prelevare, stocare, dați credite cu buletinul?
Bogdan Ivănescu: Păi, în primul rând, o bancă de celule stem face ce știe să facă mai bine. Adică procesarea sângelui placentar, recoltat din cordonul ombilical, recte separarea celulelor stem de restul masei de sânge și stocarea, mai precis, criogenarea până la -196 de grade Celsius. Credite cu buletinul, de principiu, nu dau băncile, pentru că nu e obiectul lor de activitate, deși aș putea da o „anonimă” care spune că unele cam dau sau, dacă nu dau, unele măcar promit că te ajută dacă ai probleme în familie legate de celulele stem, de unde s-au și născut niște discuții… În schimb, au și alte activități conexe. Băncile de celule stem povestesc frumos părinților despre recoltare, educă piața, pun la dispoziție trusa de recoltare și fac trainingul medicului care urmează să facă recoltarea. De principiu, în prezent, orice ginecolog știe să facă recoltarea de celule stem. Durează 2-3 minute.
Rep.: Câte astfel de bănci sunt în România?
B.I: Din punctul meu de vedere, ca proprietar de business, prea multe. La ultima numărătoare, ieșiserăm 17. Dacă ne uităm că într-un stat civilizat cum e Italia, dar să nu spunem Italia, să ne uităm la Germania unde sunt 3-4, la noi, 17 seamănă foarte mult cu meteahna asta de a avea mașini luxoase, dar stăm în garsoniere ș.a. Și asta pentru că nu e fezabil din punct de vedere economic. Asta ne spune că ori e un business prea ușor de făcut, ori e altceva în neregulă. Sunt bănci care au doar 100 de probe recoltate pe an. 100 de mămici cărora le-au fost recoltate celule stem la naștere. Nu poți trăi doar cu atâta. Iar primul semn că opinia mea este corectă este faptul că au început deja achizițiile. Băncile au început să se cumpere între ele, ceea ce este un semn de sănătate. Până acum nu s-a înregistrat niciun faliment, un lucru bun, iar faptul că o primă bancă a fost cumpărată este doar începutul unei serii mari de achiziții care a început anul acesta și va lua amploare la anul.
Rep.: De unde au apărut astea 17 bănci de la noi?
B.I: Sunt două tipuri de bănci în România. Băncile locale, românești, și mai sunt băncile străine care au sucursale aici. Principial vorbind, există aspecte bune legate și de unele, și de altele. Astea românești sunt ieftine, însă partea mai puțin bună e că ajungi să te întrebi de nivelul serviciilor. Dar astfel acest serviciu devine accesibil unui număr mai mare de oameni, care altfel nu ar fi avut nicio șansă să recolteze celule stem. Celelalte sunt, evident, mai scumpe pentru că au de plătit mâna de lucru și experiența străine. Partea bună e că știi ce ai acolo. Faptul că primești un certificat de stocare ce conține absolut toate informațiile necesare unui transplantolog. Degeaba ai celule stem stocate, nu zic unde, dacă nu știi exact ce ai stocat acolo sau dacă transplantologul care face transplantul nu știe decât că are 150 g de sânge. E ca și când îți dau o cheie de la un parc auto și-ți spun: pleacă cu mașina…
Rep.: Cum sunt folosite celule steme din bănci?
B.I: Ai plătit pentru recoltare și, dacă ai nevoie, scoți celulele din bancă, proba ta este bine mersi acolo, nu pleacă la nimeni altcineva. Atunci când naște, mama decide să recolteze celulele stem ale copilului chiar dacă despre mililitrii ăia de sânge din cordonul ombilical nu poți spune cu certitudine că sunt ai mamei sau ai copilului. De aceea termenul de donator legat de acest subiect este deseori folosit greșit. Nu e ca și cum ai dona o mașină lui Pisi, iar apoi îți este Pisi pe viață. Nu donezi nimic. Dai banul, primești produsul. O faci pentru familie, așa ca părinții, adică tutorii copilului, gestionează proba aia până când copilul devine major; o fac atât pentru copil, cât și pentru oricare alt membru al familiei. De obicei, dacă apare o problemă în familie, proba este folosita imediat, nu aștepți să se îmbolnăvească în viitor ală micu’ ca să le folosești, când știi că cineva poate să moară mâine.
Rep.: În România s-au făcut transplanturi cu celule stem din bănci?
B.I: S-au făcut cu celule stem de la adulți. Deocamdată nu am avut niciun transplant cu celule stem recoltate la naștere în România. Unul dintre motive este că cele mai frecvente boli care pot fi tratate cu celule stem, cum ar fi leucemiile, au un profil de apariție în „cocoașă de cămilă”. Adică de la 0 la 5 ani e o linie dreaptă, de la 5 ani e o curbă foarte înaltă (cocoașă), adică brusc un număr foarte mare de îmbolnăviri, și la 55 de ani apare din nou aceasta cocoașă. Iar dacă ne gândim că recoltarea de celule stem în România se face de vreo șapte ani, ne dăm seama că primii 3-4 ani au fost light, deci nu prea are cine să se îmbolnăvească. Pe atunci de-abia se dezvolta piața, de-abia aflai cu ce se mănâncă celulele stem. Cum a fost cu telefonul mobil. Când a apărut, era ciudat că unul vorbește singur pe stradă cu mâna la ureche. Dacă ne întoarcem la celulele stem, putem spune că pentru primul pacient român tratat cu celule stem părinții au ales străinătatea. De ce au ales să facă transplantul în afară? Ei bine, toate motivele le găsiți aici în paginile revistei.
Rep.: Deci au fost pacienți care aveau celule stem prelevate în România, dar transplantul a fost făcut în străinătate?
B.I: Da, recent a avut loc un transplant în Statele Unite.
Rep.: Lucrați și cu celule stem embrionare?
B.I: Nu lucrăm cu celule stem embrionare. Celulele stem embrionare sunt recoltate din embrioni. Ca să recoltezi din embrion, trebuie să faci o faptă total ilegală, să distrugi embrionul. Ceea ce e imoral, ilegal și îngrașă. Există reglementări foarte stricte. Cercetarea pe celule stem embrionare se face sub o privire foarte atentă din partea autorităților. Sunt niște norme draconice. De aceea nici nu discutăm despre ele. Nu cunoaștem, nu facem, e treaba altora. Noi ne ocupăm cu celulele din cordonul ombilical și din sângele placentar care se numesc celule stem hematopoietice. Și ar trebui să știți că, în Statele Unite, numărul de transplanturi cu celule stem hematopoietice a depășit deja numărul de transplanturi de măduvă la copii.
Rep.: Știu că se pot preleva celule stem și de la adulți (sânge, măduvă). Sunt și astea bune la ceva sau sunt un soi de „chinezării”?
B.I: Da, numai că băncile de celule stem nu le iau de la adulți. Nu putem spune că nu sunt bune, mai ales când nu ai altă opțiune. Doar că celulele stem adulte au trecut prin 30-40-50-60 de ani de vitregii, de trai în România și prin urmare calitatea lor s-a dus. Dar să recunoaștem că în România s-au făcut 300 de transplanturi cu celule stem adulte la Fundeni. Stăm foarte bine la capitolul ăsta.
Rep.: Cele mai „performante” tipuri de celule?
B.I: Cele de la naștere.
Rep.: Cât costă?
B.I: Media pe țară e de 850 de euro. O tabletă e, de mai multe ori, mai scumpă decât o prelevare de celule stem. Când te gândești că, de multe ori, îi iei copilului o tabletă să dea cu degetele pe ea ca să nu-ți mai chirăie că stă pe scaun la restaurant și că a uitat mersul biped, ajungi la concluzia că e un serviciu foarte ieftin.
Rep.: Cum decurge toată treaba asta?
B.I: Păi, dacă-i place Danemarca, mama vine la noi (Stem SURE – n. r.), sau la orice altă bancă, plătește cei 850 de euro, primește trusa de prelevare, se duce acasă și, când vine fericitul moment, mama îi înmânează trusa medicului ginecolog care se ocupă de prelevare. După aceea, de obicei, tatăl ne sună. Orice bancă, românească sau străină, trimite un curier specializat în transportul de probe biologice umane care ia proba și o transporta în bancă. În cazul Stem SURE, noi plătim bilet de avion pentru fiecare probă, iar în mai puțin de 24 de ore ajunge în laborator și e procesată. De multe ori, surprindem mămica a doua zi când o sunăm și-i spunem că are în bancă atâtea celule stem cu procentul x de viabilitate etc.
Rep.: Medicul este plătit pentru asta?
B.I: Da, prestează un serviciu, deci este plătit. Onorariul medicului este acoperit de bancă și inclus în cei 850 de euro. Cu alte cuvinte, mama sau familia nu mai trebuie să facă vreun alt gest. Noi îl plătim și toată lumea e fericită.
Rep.: Câte probe s-au recoltat anul trecut?
B.I: În jur de 10.000. Asta înseamnă 7% din totalul nașterilor din 2012.
Rep.: Mult, puțin?
B.I: E foarte bine! Media europeană e de 2,5%. În România, am avut și 10%.
Rep.: Mă așteptam ca românii să fie mai reticenți!
B.I: Cred că acest procentaj este strâns legat de fenomenul de imitație, ca să fiu sincer. Ai celule stem, ești cool. E un act bun, dar e ca și cu telefonia mobilă, cu tabletele ș.a.m.d. Nu știi clar cu ce se mănâncă, dar, din fericire, s-a dovedit însă că e o chestie foarte tare care îți poate salva viața. La început o faci și pentru că a făcut-o și Vasilica. De-abia apoi îți dai seama ce deștept ai fost. Ca o paranteză, portughezii au 15% recoltări din nașteri. Bine, ei au fost cei care au inventat bankingul privat. Pe lângă toate acestea, celulele stem nu mai par o chestie SF. Până acum, la nivel mondial, s-au făcut 1 milion de transplanturi cu celule stem. Reticența care mai apare câteodată apare atunci când nu înțelegi un lucru. Și când nu înțelegi ceva, îți dai cu părerea. Iar noi suntem experți în datul cu părerea, de la fotbal la orice. Unii cred că au competențe și pe celule stem și emit păreri în timp ce sparg o bomboană agricolă între dinți.
Rep.: Beneficiile tratamentelor cu celule stem? Ce afecțiuni se pot trata cu succes în prezent?
B.I: Sunt peste 80 de boli tratabile cu celule stem. Cele mai frecvente sunt leucemiile, limfoamele sau blastoamele. Legat de tratamentele acestor boli, vreau să demistificăm puțin procedura. Celulele stem sunt doar un suport. Acestea sunt transplantate după chimioterapie și radioterapie pentru a repara țesuturile deteriorate. Nu se întâmplă nimic magic și nu este garantată supraviețuirea, dar ai mai multe șanse în plus. Practic, în cazul unor astfel de pacienți ai două opțiuni: 1. după chimioterapie îi trimiți acasă și aștepți inevitabilul sau minunea sau 2. după chimioterapie îi trimiți acasă, iar celulele stem înlocuiesc apoi ceea ce a fost stricat de cancer și de chimicale. Celulele stem își trimit semnale între ele, fac o listă cu ce lipsește, n-avem pâine, n-avem lapte și încep să producă celule sănătoase. Mai mult decât atât, celulele stem par să aibă un rol foarte important direct în lupta cu celulele canceroase.
Rep.: Legislația de la noi cum e?
B.I: Foarte OK. Noi suntem unul dintre statele care au ratificat foarte mult din legislația europeană. Pe de altă parte, Danemarca este prima țară care a ratificat și a adoptat 100% din legislația europeană. Iar când o să se dea și la noi OK-ul pe celulele stem multiplicate, cred că noi o să fim prima bancă ce le va oferi asta pacienților români tocmai datorită legăturii cu Danemarca.
Rep.: Ce ne rezervă viitorul?
B.I: Pai, tocmai s-a acordat premiul Nobel pentru cercetare în domeniul celulelor stem. În medicină, la ora actuală nu există subiect mai interesant. Una dintre bolile care ar putea fi tratate cu celule stem este diabetul, se merge și pe patologie neuronală (Alzheimer, Parkinson), cam astea ar fi chestiile de mare succes.
Rep.: O să apucăm și noi ziua?
B.I: Dacă ăsta e nivelul de estimare, eu sunt convins că da. Dacă mă întrebai câți ani, nu puteam să-ți spun (râde).
Rep.: Avem cercetare în domeniul ăsta, că noi n-am auzit?
B.I: Da, avem cercetare pe telocite (tipuri celulare asemănătoare cu celule steme). Iar într-o țară cu resurse limitate, faptul că avem așa ceva mi se pare extraordinar. Nu suntem nici pe departe singurii, însă, la nivel mondial, dacă ridicăm două degete, suntem și noi acolo. Firește, nu ar trebuie să ne așteptăm la vreun premiu Nobel prea curând.
Rep.: Biserica Ortodoxă vă dă bătaie de cap? Nu-i păcat mare?
B.I: Biserica Ortodoxă ar trebuie să aibă aceeași implicare în acest subiect la fel de mult cum ar trebuie să aibă în curentul impresionist. Când Biserica Ortodoxă o să ajungă să opereze, o să acceptăm și critici, daca va fi cazul. La fel de bine poate să intervină în industria ceasurilor elvețiene.
Rep.: Studenții români la medicină au vreo șansă să intre în businessul ăsta?
B.I: Din păcate, cerințele de personal nu sunt așa de mari într-o bancă de celule stem. Prelevarea se face de către medicii ginecologi, iar la procesare îți trebuie o mână de oameni. Sunt suficienți în România. Mulți stau pe bară deja. Iar în legătură cu studenții români, am fost la Zilele Educației Medicale de la UMF Carol Davila, în calitatea mea de autor al emisiunii Doctor MIT, unde am vorbit despre celule stem și am rămas profund impresionat de cunoștințele în domeniu ale studenților. Sunt convins că vor constitui o masă excelentă de doctori pentru Occident.
Rep.: Câteva cuvinte despre ARBACS?
B.I: ARBACS este o inițiativă foarte frumoasă și deșteaptă pentru piața din România. Evident, ca orice lucru bun, a luat naștere dintr-o frustrare. Eram supărat când auzisem că anumite bănci promovau cum știau ele mai bine recoltarea de celule stem, adică spunând treburi de genul: dacă ai pană și ai celule stem, ți se umflă roata la loc, astfel încât am sunat câteva bănci serioase din România și le-am zis: voi nu vreți să inițiem povestea asta? Și cu ajutorul lor a luat ființă ARBACS. Care în continuare are standarde către care, probabil, tind mai multe bănci, pe care le așteptăm să atingă nivelul ăsta. La ora actuală suntem trei bănci, care acoperim aproape trei sferturi din piața locală. Avem toată deschiderea să primim și alte bănci, așteptăm să aplice și apoi să arate seriozitate, în sensul în care promovarea pe care o fac să fie înainte de toate etică. Să nu hăituiască pacientele pe holurile spitalelor, de exemplu.
Rep.: Ce conține Noul Cod Etic? Ați lucrat cu specialiști în domeniu (celule stem, etică)?
B.I: Codul etic este partea scriptică a ceea ce înțelegem noi din activitatea noastră de funcționare. Codul conține acolo niște lucruri la care celelalte bănci ar trebui să se raporteze, chit că fac parte din ARBACS sau nu. Exagerând puțin, e ca un cod de bune practici. A durat mult, un an, până să-l construim. Am beneficiat de experiența altor coduri de etică din industrii similare și, dacă va fi primit cum se cuvine de către comunitatea medicală, România ar face un pas foarte mare spre zona civilizată, ieșind din lumea a doua, dacă nu chiar a treia. Tot ce ține de partea de etică vine ca o moștenire din partea companiilor-mamă din afară, precum Danemarca, Slovacia sau Polonia.
Pe scurt
În România există în prezent în jur de 17 bănci de celule stem.
Trei dintre acestea, care acoperă trei sferturi din piață, Stem SURE, Biogenis și Cord Blood Center, au înființat ARBACS (Asociația Română a Băncilor Acreditate de Celule Stem) pentru a impune noi standarde etice, practici și reguli.
Băncile de celule stem recoltează doar celule stem hematopoietice, la naștere, din sângele placentar din cordonul ombilical.
În 2012, în România, 10.000 de mame au ales să li se recolteze celule stem la naștere. Asta înseamnă 7% din totalul nașterilor. Media europeană e de 2,5% din totalul nașterilor. La noi au fost și 10%.
Procedura costă, în medie, 850 de euro, recoltarea este făcută de medicul ginecolog care asistă nașterea și durează 2-3 minute. Medicul respectiv este plătit de bancă, așa că nu vă faceți griji pentru plicuri și atenții suplimentare.
Celulele stem recoltate sunt apoi transportate de un curier specializat în transportul de biomaterie umană în bancă, unde sunt procesate și criogenizate la -196 de grade Celsius. Rezultatele colectării sunt transmise mamei a doua zi.
Membrii familiei hotărăsc ce vor face cu celulele stem până când copilul devine major. De cele mai multe ori, în cazul în care în familie cineva se îmbolnăvește și are nevoie de transplant cu celule stem, acestea sunt retrase din bancă.
În prezent celulele stem sunt folosite doar ca suport în tratarea unor afecțiuni grave precum leucemiile, limfoamele, blastoamele. Acestea nu garantează vindecarea magică, ci oferă doar șanse suplimentare de supraviețuire.
Cercetătorii speră ca în următorii ani să trateze boli precum diabetul, Alzheimerul sau Parkinsonul.
În România se efectuează și transplanturi de celule stem adulte (prelevate de la adulți). La Spitalul Fundeni s-au efectuat până acum peste 300 de astfel de transplanturi.
Publicat în AC, NR. 23
