La ora când citiţi aceste rânduri, ţara e deja… fracturată în două falii ireconciliabile: cei care acceptă exploatarea gazelor de şist şi cei care nici nu vor să audă de aşa ceva. Care-i problema cu gazele astea, dacă sunt imorale, ilegale sau îngraşă, dacă aduc cutremure, inundaţii sau sfârşitul lumii, ne-am gândit că ar fi bine să aflaţi de la un specialist în domeniu: Prof. univ. dr. ing. Iulian Nistor, decanul Facultăţii de Ingineria Petrolului şi Gazelor din Ploieşti.
Reporter: Domnule profesor, potrivit estimărilor, subsolul României adăposteşte mari cantităţi de gaze de şist. Stăm pe un sac cu bani sau pe un butoi cu pulbere?
Iulian Nistor: Estimările sunt estimări. Marja de eroare în astfel de estimări poate merge până la 80-90%, în plus sau în minus. Până nu se termină etapa de explorare, până nu se fac nişte probe de producţie nu avem nici un fel de certitudini.
Toată lumea vorbeşte despre pericolul exploatărilor gazelor de şist. Care-i problema cu exploatările astea? La fel de speriaţi am fost și înainte de exploatarea gazului metan?
Dintotdeauna, au existat şi există pericole în exploatarea zăcămintelor de ţiţei şi gaze. În realitate, pericolul mare nu este în faza de exploatare, ci în faza de foraj, adică în faza de deschidere a zăcământului. În cazul gazelor de şist, datorită lipsei permeabilităţii, în faza primară de foraj nu există practic pericolul de erupţie deoarece gazele nu curg din strat în sondă. Doar gazele care există în roca dislocată pentru crearea găurii de sondă pot provoca ceva probleme, dar având în vedere tehnologiile actuale de foraj, pericolul este minor. Pentru a aduce gazele din strat în sondă trebuie să creăm canale de curgere pentru acestea, prin fisurare (fracturare). Problemele pot apărea abia în această fază. În România se fac curent astfel de fisurări pentru îmbunătăţirea afluxului fluidelor din strat în sondă. Totuşi, în cazul gazelor de şist presiunile de fisurare trebuie să fie cu mult mai mari pentru ca operaţia să fie eficientă. Dar, mă repet, cu tehnologiile de azi nu cred să fie mari probleme.
Dacă se poluează apa freatică, mai contează că puţul e la un km de oraș? Pe de altă parte, un singur foraj necesită, în medie, zece milioane de litri de apă. Bârlădenii n-au apă nici pentru duș, de unde va lua Chevronul apa necesară acelei prospecţiuni?
Aici problema cred că nu se referă la foraj, ci la operaţia de fisurare. Forajul unei sonde nu necesită atât de multă apă şi de fapt se utilizează nu apă, ci aşa numitul „fluid de foraj“. Oricum, pentru industria de petrol zece milioane de litri de apă nu înseamnă mult, înseamnă 10.000 metri cubi, o cantitate modestă. Apa nu se ia din reţeaua de apă potabilă, care este total nepotrivită pentru aceste operaţii. Apa se poate lua din acvifere subterane, pe care de obicei le găsim în toate zonele. Oricum, aceste ape sunt ape puternic mineralizate (sărate) şi nu sunt în niciun caz potabile.
Franţa a interzis categoric exploatarea gazelor de şist. Francezii zic că au făcut-o din dragoste de mediu, alţii zic că au făcut-o din lipsă de resurse. Dvs. ce credeţi?
Nu cred că au făcut-o din lipsă de resurse, Franţa încă are colonii bogate în resurse de ţiţei şi gaze.
Se spune că între 8 și 10% din gazul extras de un puţ se pierde în atmosferă. Ce facem, agravăm efectul de seră?
Această afirmaţie e o prostie. Dacă ar fi aşa am auzi foarte des despre erupţii şi incendii. Exploatarea gazelor nu se poate face fără asigurarea etanşeităţii.
Am auzit vorbindu-se că independenţa energetică a ţării şi eliberarea de sub jugul gazelor ruseşti merită orice riscuri, chiar şi cele pe care le implică exploatarea gazelor de şist. Aşa să fie?
Cred că am intrat deja sub jugul austriecilor şi urmează să intrăm şi sub jugul americanilor, dacă nu suntem deja. Despre ce independenţa energetică a ţării putem vorbi, când nu mai avem o companie naţională de petrol cum au toate ţările producătoare, companie care să gestioneze resursele în interesul românilor? Nu vedeţi că în anii aceştia de criză, OMV Petrom a avut profituri din ce în ce mai mari, în timp ce România s-a afundat tot mai tare în criză? Găsiţi că e normal?
Susţinătorii exploatării gazelor de şist spun că folosind aceste gaze, asigurăm viitorul copiilor noştri. Adversarii ei afirmă că dimpotrivă, le distrugem viitorul. Din această dilemă putem ieşi?
Nu cred că asta are legătură cu viitorul copiilor noştri. Nu se ştie cum va evolua economia mondială, dacă hidrocarburile vor mai avea un rol aşa de important. Cred că mai important este să asigurăm copiilor noştri accesul la educaţie şi sănătate. Din punctul meu de vedere, guvernul ar trebui să sprijine mai mult universităţile din România, nu pe cele străine.
Credeţi că există vreo legătură între recentele seisme din Galaţi şi din Vrancea şi exploatările din zonă?
Ca inginer petrolist, cu specializarea inginerie de zăcământ, sunt de părere că nu există vreo legătură între exploatările petroliere şi cutremure. Dacă ar fi aşa, atunci în Prahova, Dâmboviţa, zona Olteniei, unde se exploatează ţiţeiul de peste 100 de ani, ar fi trebuit să avem şi mai multe cutremure decât în zona Galaţiului. În concluzie, este exclusă orice legătură!
