Senator aproape fără întrerupere, de la Revoluţie încoace, Sergiu Nicolaescu nu dă semne că ar vrea să renunţe la rolul de actor politic de prim rang, fiindcă mai are multe proiecte de realizat. Despre roluri, actori şi, mai ales, despre regizori, am stat, recent, de vorbă cu acest patriarh al cinematografiei româneşti, care a dat luptele cu săbii pe duelurile verbale din Parlament.
R: Regizorul „loviluției din decembrie” merita un Oscar?
Sergiu Nicolaescu: Ca să spunem adevărul, au fost mai mulţi regizori! A fost o coproducţie, dar regizorii n-au ştiut de la bun început că filmează împreună! Cei mai mulţi dintre ei n-aveau habar unii de alţii! Actorii principali au fost însă românii! La baricada de la Inter, de pildă, în seara de 21 decembrie eu am recunoscut minimum cinci-şase securişti. Departe de mine gândul de a spune că toţi de acolo erau securişti, dar era clar că au fost infiltraţi acolo. Ca un amănunt curios, spre deosebire de ceilalţi prezenţi acolo, ei purtau geci sau scurte viu colorate. De ce această grijă pentru detalii? Pentru că revoluţionarii ucişi la baricadă au fost împuşcaţi de undeva de sus, dintr-o clădire a Securităţii, iar trăgătorii care i-au împuşcat au avut grijă, evident, să nu tragă în oamenii lor, uşor de recunoscut după acele geci colorate. Deci, eu cred că episodul baricadei de la Inter a fost iniţiat şi de Securitate!
R: I-ați interpretat pe Mircea cel Mare și pe Carol I. Credeți că după 1990 ar fi fost mai bună pentru România o „coproducție româno-germană”, cu un rege, decât una „româno-rusă”, cu un președinte?
S.N.: Nici vorbă! Carol I, creatorul României moderne, a fost singurul din dinastie care a fost neamţ autentic şi s-a comportat ca un neamţ, aducând la noi în ţară exact ceea ce aveam noi nevoie. Tot ce a urmat după Carol e foarte slab… Şi Carol al II-lea, şi Mihai…
R: Cine e cel mai bun actor de pe scena politică la ora actuală?
S.N.: Sunt prea mulţi!
R: Dar cel mai mare cabotin?
S.N.: Ho! Ho! Şi mai mulţi!… Sunt cel puţin trei care se bat cu aceleaşi şanse pentru locul întâi, dar nu vi-i spun!
R: Unii afirmă că și filmul cu referendumul, de anul ăsta, s-a turnat cu figuranții noștri și regizorii străini. Cum comentați?
S.N.: Vă referiţi, probabil, la speculaţiile legate de comentariile apărute în acele zile pe „Vocea Rusiei”. Ei bine, eu cred că atât Ponta, cât şi Antonescu sunt doi oameni care nu au nicio legătură cu ruşii! Sunt total rupţi de ruşi! Eu cred că, mai degrabă, acţiunea lor a fost una personală, specific tinerească!
R: Să presupunem că într-o viață viitoare veți fi tot regizor. Ce film v-ar plăcea să regizați: „Traian cel Groaznic” sau „Ion-Vodă cel Rânjit”?
S.N.: După părerea mea, cei doi sunt neînsemnaţi pentru istoria noastră naţională. Au influenţat patru, opt ani, asta la nivel istoric e un fleac. Sigur că dumneavoastră sugeraţi că Ion Iliescu ar fi obligatoriu prosovietic, iar Băsescu, prooccidental. Dar nu uitaţi că în NATO ne-a băgat Iliescu, iar Băsescu are acelaşi trecut comunist. Ce-l diferenţiază e faptul că el e un om mult mai elastic, ar putea trece dintr-o parte într-alta, în vreme ce Iliescu n-ar putea! Deci, epoca lor va trece neobservată în istorie – asta dacă lucrurile nu se vor sfârşi prost, în sensul că am putea avea soarta Iugoslaviei! Din acest punct de vedere, cred că vizita unei anumite persoane importante în Europa la Chişinău ar trebui să ne dea de gândit…
R: Poate că Angela Merkel, la care vă referiţi, vrea să ne unim cu basarabenii!
S.N.: Nu cred! Cred că mai degrabă vor să facă un alt stat-tampon între Rusia şi Europa – Moldova unită, adică Moldova românească, Basarabia, Bucovina şi gurile Dunării, care acum aparţin Ucrainei, deşi n-au fost niciodată ale Ucrainei. Personal, am o rezervă şi consider că tamponul pe care l-a format România a fost mult mai real.
R: „Nea Mărin miliardar” e considerată cea mai bună comedie românească. V-a trecut prin minte să faceți un remake, sau fără Amza Pellea n-ar fi avut niciun farmec?
S.N.: Eu cred că actori buni au existat şi vor mai exista, dar acum nu mai are cine să-i descopere… S-ar putea ca această cădere a României să fi început cu cultura. E evident că nu mai avem oamenii de cultură pe care i-am avut în trecut!
R: De ce personajele pe care le-aţi interpretat în filme se numesc, de obicei, Andrei sau Tudor? Aveţi o afinitate anume pentru aceste prenume?
S.N.: Da, sunt două nume foarte des întâlnite la noi, sună foarte frumos, foarte româneşte! Recunosc că s-ar putea să mă fi influenţat şi Francisc Munteanu, pe ai cărui eroi îi chema, de fiecare dată, Andrei. Dar Tudor a fost, sigur, alegerea mea!
R: De ce nu fac regizorii din noul val filme despre „trecutul glorios”, ci preferă prezentul deplorabil?
S.N.: Păi, tocmai asta admiră străinii la noi, faptul că noi înşine ne punem poalele în cap! Dacă vezi că făcând un anumit gen de filme începi să câştigi bani şi să faci o carieră, mergi numai pe acel gen de filme! Criticând România, ai succes garantat!
