"Adrian, am avut un vis! Se făcea că eram împreună toţi trei: eu, tu şi miliardul de dolari pe care am vrut să îl zămislim şi n-ai fost în stare, pămpălăule. Faptul că tu n-ai reuşit asta, în condiţiile pe care le-ai avut ca prim-ministru, e o ruşine pentru ţară şi neamul nostru pesedist. Mi-a spus mie taică-miu că o ditamai fată de ministru nu trebuie să se încurce cu un pârlit ca tine. Nici pozele alea livrate de Securitate şi în care tu erai femeia altor bărbaţi nu m-au convins. Nu ştiu ce dracu' am văzut la tine, că vorba lui Băsescu, ai intrat în politică în Trabant. Eu eram mai romanţioasă pe atunci, îmi plăceau poeziile tale şi m-ai zăpăcit de cap când mi-ai pus Wagner la magnetofonul "Majak". Mi-ai şi recitat ceva în suedeză, am crezut că-i în indiana din "O floare şi doi grădinari". Aşa am ajuns eu să fiu floarea ta şi m-am deschis pentru tine.
La prima sută de milioane de euro încasată ca Premier, am crezut că a meritat investiţia. Te-ai dovedit însă slab şi delăsător, mai ales în ce-l priveşte pe Băsescu. Încă de când eram vecini cu el, pe acelaşi palier, te-am avertizat că pe ăsta trebuia să-l termini la timp. Ai fost şovăitor şi indulgent, cum îţi stă ţie în caracter, probabil de la studiul suedezei ţi se trage. Recunosc, munceai mult, până târziu în noapte, şi asta mă făcea, ca pe orice femeie sănătoasă ca mine, nervoasă până la isterie. Te ameninţam când veneai că eu nu mai rezist şi plec s-o rezolv, dar tu tot blând şi fătălău rămâneai. N-am făcut-o (des), am considerat că merită să stau lângă omul care realiza, cum spunea Banciu, sute de mii de euro pe zi (apropo, dragă, de unde dracu' ştie ţiganul?!?). Tu ai lăsat-o moale şi în privinţa asta cu timpul, iar targetul pe care ţi l-am trasat (miliardul de dolari) a rămas neatins. Bombonelul meu drag, pentru numele lui Dumnezeu, nici măcar nu era în euro!
Toate ar fi mers cum ar fi mers, dar delăsarea faţă de Băsescu ne-a costat scump; în ani din viaţa noastră, fulare Burberry şi, mai ales, mulţi bani. Nu că am fi nişte sărăntoci, dar uită-te şi tu cum au ajuns ţara şi PSD-ul! Conduse de mormolocul tău pe care l-ai umflat (doar metaforic, sper) cu pompa şi se crede acum mare român ortodox şi viitor locatar la Cotroceni. Acolo trebuia să fim noi, dragule, era Palatul care ni se cuvenea la cum ne-am sacrificat a doua tinereţe pentru ţară!
În fine, nu vreau să te tulbur acum prea tare, ştiu că eşti ocupat să-ţi redactezi cărţile. Să scrii bine, iubitule, să mai facem un ban frumos când o să le lansezi. S-au împlinit 29 de ani împreună, iar eu am devenit, cu vârsta, mai iertătoare. Te pup, să te odihneşti la tine în cantonament şi să nu dormi dezvelit. Şi să laşi locul cald pentru Băsescu, dare-ar dracii în ţoapa şi conturile lui, plus seceta şi potopul pe moşia de la Nana! A ta, până la sfârşit, Dana.
P.S. Aud că ar fi ceva probleme bancare în paradisul nostru fiscal. Te interesezi tu, bombonelule?"
