După lupte seculare care au durat mulți ani, juna copreședintă a PNL, Alina Gorghiu, se poate lăuda, în sfârșit, că a intrat și ea în rândul lumii politice. Nu, nu s-a ales cu dosar penal, nici cu vreo câțiva ani de pușcărie, ca majoritatea politicienilor, ci a adus pe lume un băiețel. Nașterea i-a provocat valuri de endorfine, așa că nu-i de mirare că, în euforia momentului, a simțit nevoia să scrie pe Facebook: ”Știți că la Polul Nord, dacă mergeți, o să întâlniți un fenomen extraordinar: soarele de la miezul nopții sau ziua polară. Dacă vremea e bună, soarele e văzut pe cer 24 de ore din 24. Cam așa au fost primele zile cu gămălia mea de copil. Nu au fost zi și noapte, doar zi. E sănătos, viguros, îl cheamă Noah! Iar eu învăț că pot iubi mai mult”. Vai, doamna Gorghiu, dar umblată mai sunteți! (nu vă gândiți la prostii, derbedeilor, nu mă refeream la bărbații din viața ei, ci la locurile pe care le-a vizitat) Chiar nu știam că ați ajuns și la Polul Nord, dar, na, v-o fi invitat Crin Antonescu, pe vremea când era președinte la PNL și voia să aibă parte și el, săracu, de o noapte ca lumea de somn – și ce noapte poate fi mai odihnitoare decât una polară? Dar, că tot veni vorba de Polul Nord, pe acolo, din câte am citit și eu, că n-am văzut, trăiesc eschimoși și eschimoașe? N-ați găsit vreo eschimoașă din asta, să aibă grijă de ăla micu și dvs să vă întoarceți la Partid, că se duce de râpă șandramaua liberală? Dacă vă iau scump eschimoașele de la Pol, puteți încerca cu o eschimoașă locală, de la noi, că astea iau ieftin. Uite, de pildă, puteți să-l luați eschimoașă pe Blaga, că tot nu face el nimic pe-acolo, măcar să aibă grijă de copil. Cât despre ăla mic, să vă trăiască, să fie sănătos și la pungă (adică la contracte cu statul) gros! E foarte bine că i-ați zis Noah – deși, dacă erați patrioată adevărată, cum vă pretindeți, puteați să-i spuneți Noe, alintat Noică! Probabil v-ați gândit că e bine să aibă și el o șansă în viață, să se suie pe o arcă și s-o șteargă din țară, căci, vorba aia, după PSD-PNL, Potopul!
De când a auzit că vrea Dragnea să-l ungă președinte la Camera Deputaților (l-a mai uns și în trecut, dar ca să perceapă mai ușor organele de conducere ale Partidului), Victor Ponta a prins iar glas și se rățoiește la toată lumea. Evident, pe Facebook, unde toți ochelariștii și vuvuzeii gen Mircea Badea sunt curajoși. După ce l-a făcut pe Cioloș mitocan, Victor-Viorel a ținut să-l facă și pe Iohannis sabotor. ”Faptul ca și azi Dl. Iohannis consideră greșit Codul Fiscal prin care am făcut din România țara cu cea mai rapidă dezvoltare economică din UE, scrie fostul premier, e un semn de rea voință sau chiar prostie! Da – mă bucur și sunt mândru că acel Cod Fiscal din 2015 este numit și acum „Codul Ponta” – și mediul de afaceri românesc și internațional îl consideră o mare realizare (iar liberalii autentici spun că este cel mai „liberal” Cod adoptat vreodată!)”. I-auzi, vere, nici nu știam cât de bine o ducem, dacă nu ne zicea Ponta! E drept că, atunci când a fost prim-ministru, ne-a băgat taxe pe stâlpi, pe pari și pe cruci, de ne-a cocoșat, dar ați văzut ce Cod Fiscal frumos ne-a tras Micuțul Futilescu? Și, da, sunt convins că mediul de afaceri din Coreea de Nord, China și Cuba este încântat de asemenea realizare, ca și liberalii autentici Tăriceanu și Fenechiu. Ce ”codul lui Hamurapi? Codul Ponta o să rămână în istorie, deși arheologii, peste vreo două mii de ani, o să-și bată rău capul să afle de unde l-a plagiat Victoraș.
Un alt Victor, Ciutacu, s-a certat la cuțite – mă rog, la flegme, că ei sunt oameni civilizați, nu se taie, doar se scuipă – cu foștii colegi de țucal de la Antene. Aceștia l-au acuzat pe Tonomat că ar fi devenit omul de casă, ”întrebătorul” lui Băsescu, din simplul motiv că, după ce l-a înjurat de toți sfinții, acuma Ciutacu îl întreabă, politicos, pe fostul președinte, tot ce-i ordonă patronul Ghiță prin cască. Reacția lui Ciutacu nu s-a lăsat așteptată: ” Ce să zic? Silă? Amărăciune? Dezgust? Așteptare împlinită? Toate la un loc? Las la o parte că postul ăla a crescut și a ajuns lider (și) cu mine acolo. Că nu-mi place să dau cu rahat în farfuria din care am mâncat. Că am făcut urât la toate abuzurile statului de drept împotriva foștilor mei colegi. Important e că am aflat de la cine iau lecții de antibăsism. Că nu prea mă pricepeam la sportul ăsta. Altfel, când era Băsescu pe cai mari, eram doar trei afișați și asumați: Badea, Gâdea, Ciutacu. Ulterior, când ochiul patronului s-a așezat mai atent pe sticlă, iar războiul politic a devenit pe față, a devenit profitabil și la modă, călcai pe ei ca pe dude; pe antibăsiști performanți, desigur”. Așa e, băi, Victore, să-ți bată ție obrazul niște epigoni că-l lingi în cur pe Băsescu, ție, care ți-ai vărsat sudoarea și balele pe frontul anti-băsist! E jignitor și necolegial, pe bune! Mai ales că toată lumea știe că nu ești genul de ziarist care să dea cu rahat în farfuria din care a mâncat. Nu de alta, dar asta era deja plină de rahat și, precum se știe, rahatul îngrașă, mai ales dacă-l consumi proaspăt, la bufetul Antenelor.
Articol apărut în Academia Caţavencu, nr. 8 (1207) – 23 mai-12 iunie 2016
